Inscripţie pe un virginal

*

Uff! Inscripţie pe un virginal… inscripţie pe.. un virginal… Nu-i aşa că-i ceva greşit? Nu-i aşa că-i cum trebuie să fie?

Virginal pe fundal, inscripţie în prim plan: 

Eram ceva

Uneori îi dădeam şoarecelui drumul prin casă, îl urmăream cum caută o roată de caşcaval, cum sapă în ea o gaură, apoi îl certam aspru, atât de aspru încât rămânea în fund, cu ochii miraţi privind în sus şi aşteptând să îl omor, probabil; o mirare atât de mare încât te puteai aştepta să moară din ea. Alteori furam. Mergeam în vizită la apropiaţi şi înainte de plecare furam câte ceva. Întotdeauna obiecte destul de mari. Plecam cu câte un raft, cu câte un robot de bucătărie, cu câte un ficus, cu câte un pian. Cei mai mulţi încercau să mă împiedice dar erau în mare dezavantaj, erau apropiaţi adevăraţi. Nu se puteau distanţa. Întâi credeau că-i o glumă, apoi din nou dezorientare, perplexitate, dacaşavreitu, dacaşavreitu, apoi se jenau să tragă de propriile lucruri, li se părea nefiresc să încerce atât de anapoda să le păstreze, poate credeau că urma să le înapoiez, poate credeau că urma să le las la uşă, la intrarea în bloc. Nu. Plecam cu ele, le aduceam acasă, le amplasam cum puteam, stăteam ca pe ghimpi printre ele, dar le păstram. Aveam nevoie de cât mai mult disconfort. De fiecare dată când udam ficusul, îmi aminteam un anume râset descumpănit, un anumit balans al braţelor pe lângă corp, o anumită privire aruncată în urmă – voivedeţiceface, voivedeţiceface – o anumită lipsă de răspuns. Toate astea îmi dădeau un sentiment meteo, mă simţeam foarte mult ca o rafală care ia cu ea acoperişul casei, ca o inundaţie care culcă recolta la pământ. Nu japca în sine mă interesa, mai mult caracterul difuz pe care îl dobândeam imediat. Pe care de fapt îl redobândeam, după ce-mi fusese ţinut multă vreme ascuns, ca un diagnostic grav, din grijă, din delicateţe etc., etc.

Castaway On The Moon

Pentru a putea purta

Pentru a putea purta un chicken, şi asta mai ales în somn, trebuie să ai un chip deosebit de serios, şi un spirit foarte serios, şi un suflet atât de serios încât să atenueze chickenul fără să îl distrugă, nu oricine poate purta aşa ceva pe cap, nu oricine poate purta în cârcă un chicken, cu atât mai puţin în somn. Dar el are un suflet şi un chip serios şi este şi extrem de friguros, aşam că înainte de culcare, se dezbracă, îşi ia uriaşa căciulă cu creastă, e mare, din burete gros, şi cu toate că e vorba de un chicken, se prelungeşte pe spatele lui printr-o coadă cu zimţi mari, pluşaţi, ca o spinare de dinozaur. Seara ea îi înnoadă chickenul sub bărbie, îi înveleşte coada bine, să nu îi alunece pe podea, apoi se întinde în jumătatea de pat dinspre fereastră. Ea e foarte călduroasă aşam că noaptea îşi strecoară constituţia dolofană într-o cămaşă de mentol. Între ei doarme întotdeauna un peşte sabie. Numele lui nu e Marcu pentru că nu e un peşte arc. Numele lui nu e Luca pentru că nu e un peşte nălucă. Totuşi numele lui nu e nici Excalibur, nici Durandal. Dimineaţa, ea se trezeşte rănită în amorul impropriu, el se trezeşte învins spre cucerit, chickenul e foarte speriat, iar peştele sabie îşi ascute lama cu două tăişuri pe pernele de uscat. Şi într-o zi vom fi întemniţaţi pentru faptul că visăm atât de urât – spune el. În ziua judecăţii, spune ea, am să declar că visam cum alergam pe o pajişte, cum la un moment dat mă opream, culegeam o picătură de rouă şi dintr-o singură picătură de rouă făceam un ceai multicolor. Arestul la domiciliu era practic asigurat. Ziua putea continua pe tonuri din ce în ce mai cocoţate.

Tuneluri

Ieşisem ca de obicei din mirosul de mucegai spre cel de fânărie, luasem cu mine pledul din coade, pe pământul uscat papucii de plastic sunau exact ca labele de raţă, erau şi raţe undeva mai jos dar eu am luat-o spre nuc, la ora de ameţeală, trebuia să ajung sub el, să întind preş, să mă culc cu faţa-n sus, să aştept să mă doară capul sau să mă învârt sau să văd pete mari şi negre plutind. Mergeam liniştită prin vie în clipa în care şerpii de aer au vîjîit prin mine, au trecut iuţi, lăsându-mi nişte tuneluri de toată frumuseţea. Zic frumuseţe pentru că erau tapetate cu spumă de argint şi asta mi-a dat de înţeles că nu erau neapărat rele. Nu erau rele, dar nici nu-mi aparţineau. Aveam câte una în fiecare genunchi, una în cap, una în piept, alta în stomac. Abia mă mai ţineam pe picioare. Trebuia să ajung undeva să le astup. Şi-n timp ce căutam un loc, simţeam cum spuma se destramă, auzeam ochiurile fine de argint, clipocind, spărgându-se, disipându-se, când bătea vântul, făcea ravagii, cu toate că tunelurile nu păreau să comunice, nu exista niciun curent interior. M-am hotărât că cel mai bine se astupă pe plânselea şi m-am aşezat, am strâns din pumni, mi-am terciuit policarii în strânsoarea tuturor celorlate 200 şi de oase, m-am plâns din cap până sub tălpile raţelor, m-am înveşmântat eu în şiroaie cât am putut – na, pauză! gurile de tunel stăteau desfăcute şi totul se răvăşea, teancurile se înclinau unele-n altele, ţiglele alunecau, grinzile se încovoiau, o mulţime de obiecte erau aspirate, fugeau, n-aveam destule palme. M-am dus repede în igluul de chirpici să mă uit la filmul meu greu. O să cadă ca un capac de beton peste ieşiri şi intrări, mi-am spus. Şi pe măsură ce-l urmăream, filmul se îngusta se îngusta, se rozălea şi se răsucea şi dispărea învârtecuş ca o coadă de purcel. O să mănânc tocăniţă făcută de bunica am zis. Şi-o să astup cu colţunaşi. Şi bunicuţele & străbunicile se aliniau şi făceau semne şi strigau serafic – cum spui, acumaavavaavavaaav? spune-ne pe curând, pe curândaavaavaaavaav! Şi mi-am luat cartea, mi-am trântit-o pe genunchii găuriţi, dar copertele – tari, nu se mulau, nici rândurile pe tunelul din creier nu se mulau, nici nimic. Şi poate fără să mă gândesc prea mult, fără să îmi port de grijă, am intrat în corpul meu mai mare şi mai bun, în care nu mai intrasem de mult. Câteodată îl uit. Aproape intenţionat. Ca un fel de păstrare. Ce mi-ai adus? m-a întrebat. Iar eu i-am zis că tăviţe. Apoi a promis că o să facem ceva la cuptor.

Să coasem frumos

Să surfilăm

Să coasem

Să brodăm

Şi să examinăăăm

Apoi să înfăţăm perna.