Niciodată n-am auzit o muzică mai frumoasă. Ia duceţi-vă şi întrebaţi cât costă instrumentul. Dar de sărutat, să-i spuneţi că nu-l mai sărut.
După ce a băgat în apă cele trei broaşte şi apa s-a făcut deodată verde, a chemat-o pe Eliza, a dezbrăcat-o şi a pus-o să intre în apă. Şi când Eliza a intrat în apă, o broască i s-a pus în păr, alta pe frunte şi alta pe piept, însă Eliza parcă nici nu le-ar fi simţit. Când a ieşit din baie, pe apă au rămas trei flori roşii de mac. Dacă broaştele n-ar fi fost veninoase şi nu le-ar fi sărutat vrăjitoarea, s-ar fi prefăcut în trandafiri roşii. 
– Curăţenia e un lucru bun, zise ea şi şterse cazanul cu un mănunchi de şerpi. Aburii închipuiau în aer tot felul de figuri schimonosite, că-ţi era frică să te uiţi la ele.
Să nu credeţi că acolo nu-i decât nisip şi mâl; nu, acolo cresc copaci ciudaţi şi ierburi ciudate şi tulpinile şi frunzele lor sunt aşa mlădioase, încât se clatină la cea mai mică mişcare a apei parcă ar fi vii. Toţi peştii, mici şi mari, se strecoară printre ramuri cum se strecoară păsările prin văzduh.
Pe sul erau scrise nişte litere ciudate şi finlandeza a început să citească; şi a citit, a citit de-i curgeau sudorile.
Caleaşca s-a oprit. Erau acum în curtea unui castel de tâlhari, dărăpănat de sus până jos.
Era frig cumplit; ningea şi se făcea noapte…
Şi ce era mai minunat decât toate, gâsca a sărit din farfurie, a început să umble pe jos legănându-se, cu cuţitul şi furculiţa în spate. 
Eu stau în soc şi cresc cu el odată şi pot să mă duc cu gândul înapoi. 
Acuma samovarul trebuia să cânte, dar a spus că-i răcit şi nu poate dacă nu fierbe. Dar asta era numai sclifoseală. Nu voia să cânte decât pe masa din sufragerie. 
Nicio haină a împăratului nu stârnise poporului atâta bucurie.
Dacă băgai în ea o cheie şi o întorceai cum întorci un ceas, cânta un cântec din acelea pe care le cânta privighetoarea cea vie.
A început să ningă şi fiecare fulg care cădea peste ea era greu cum ar fi o lopată de zăpadă aruncată peste noi.
post dedicat Anonymousului/Mousei de pe blogul Poiematikelor. 
texte – Hans Christian Andersen
imagini – Petre Vulcănescu
