Hello, world!
Iată în sfârşit un unicorn care îşi schimbă înfăţişarea în acelaşi ritm în care îşi schimbă unicornul nostru semnăturile.
Aici se pregăteşte să deseneze “the missing piece”.
Aici meditează la un nou episod din “puzzle me”.
Aici schimbăm radical prietenii omului şi ajungem la alte creaturi fantastice: şoarecii de varză. Un fel de îngeraşi protectori ai şoarecilor de bibliotecă.
Ce ştim noi despre această bufniţă? Ştim că şi-a făcut testul de prinţese!
Şi despre aceasta la fel. În plus, această bufniţă ne atrage atenţia că pe lângă cuvântar, îndreptar şi minutar ar sta foarte bine şi-un sertar. Am reţinut.
Who is he and what is he to me? N-am nici cea mai vagă idee. Nu că e cel mai drăguţ?
În schimb ştiu sigur că acest căţel supradotat se numeşte Kircher şi tocmai compune o suită corală felină.
Iar mai jos se lucrează la materialul pentru planeţi şi comeţi.
Apoi o nouă prinţesă testată şi împachetată. Adevărul e că ursuleţii ar trebui să fie o condiţie obligatorie. Pentru ce? Ne mai gândim noi.
Eeee? Vedeţi diferenţa? De-aia sângele albastru n-are nicio legătură cu ochiul albastru!
Aici numărăm zarurile care au fost aruncate şi le dăm frumos la o parte, să aibă loc şi celelalte, care stau de atâta vreme în aşteptare. Partea de cer din rinocer va fi mereu cea mai importantă. Cornul aproape că nu contează.
Lecţia de anatomie. De data asta fără tăieturi. În caz că nu vă dumiriţi, întrebaţi literele libere cum e cu corpul uman şi inuman.
Şi aici? Cine-i pregătit de însemnări cu toate armele din dotare?
Iar aici, ajutată de un şoricel, nu putea fi decât o pisică. Mai rămâne de stabilit care din cele multe. Părerea mea e că trebuie să fie o pisică-şoricică-crocolică.
Iar acum urmează un excelent loc de petreceri şi de lenevit. Dacă nu îţi bei tot vinul, rişti să primeşti cadou buiote ori saune. E un blog care ţine foarte mult la căldura oamenilor.
Şi tot aşa. Asta e o parte foarte mică. O parte din ce? Nici asta nu ştiu. Duminica nu prea ştiu. Cert e că am primit de la o celebră actriţă un premiu pe care trebuie să-l dau mai departe, dar zic că n-are rost să dau acelaşi lucru, aceloraşi persoane, aşa că am salutat şi eu pe cine s-a nimerit. Mulţumesc, încă o dată, pentru datura stramonium – că e otrăvitoare, n-ar fi nimic, dar chiar sunt o fidelă a parfumurilor cu străbunici stramonici.

LATER EDIT: la cererea publicului telespectator, actriţa deja menţionată a fost mutată cu tot cu toc în episodul următor, unde poate să pipeze în voie fel şi fel de fluturaşi şi fluturoi.

Iar pe holicica, pentru că tot nu se astâmpără, am fost nevoiţi să o punem în vârful piramidei, cu pâlnia peste înţelepciune. Să vedem!

imagini: agnes boulloche
18/10/2009 la 10:21
wow
hellooo… bucurie de dimineaţă, că de cîntat ţi-am tot cîntat(serenatissime, că io doar noaptteaaaa…)
ştiu doar că halifanţii şi nichiţii nu-ţi prea plac aşa că…
stt… doar în gînd … ia-mă fericire şi du-mă în sus … pînă la s-ttt-eee-l eee…
18/10/2009 la 12:12
scuze, n-am auzit serenadele că stau cu balconul închis şi căştile peste căciula rusească.
halifanţii nu prea, săracii, chiar îmi pare rău că sunt scoşi de la inima mea.
18/10/2009 la 10:35
si pisica unde e dansa?
hi hi hi
este…invizibila
de facto de iure ea a dirijat intregul post
p.s: ai vazut ca m-am aPtinut sa mai masacrez animale ieri. am pus numa ceva legat de …branzeturi
18/10/2009 la 12:14
să ştii că am remarcat. am căutat în lung şi-n lat să văd dacă nu cumva ai chinuit taman vreun urecheat în chip premeditat. şi am plecat plină de speranţă.
ei, pisicile au avut şi v-or mai avea nenumărate dedicaţii, le putem ignora şi pe dânsele câteodat.
18/10/2009 la 10:52
Nişte animle! Că altfel nu pot să le zic…!
18/10/2009 la 12:18
18/10/2009 la 11:19
Nişte animale sofisticate, ordonate, deosebit de utile la casa omului (îndeosebi actriţa, care văd ce are asu’n mânecă
) Câte dantele, atâtea caractere!
18/10/2009 la 12:23
de fapt, cred că tot ce-i în mânecă e as! chiar şi picătura aia care se scurge în sus, sfidând gravitaţia şi umezind o bluză-ntreagă după spălatul unui banal pahar…
(pe tine, holicico, abia m-am ţinut să nu te arăt cu widgetu’ când am văzut o oarecare pâlnie).
18/10/2009 la 12:50
si iti multumesc ca m-ai pus cap de afis … sunt coplesita de atentie si responsabilitate.
oare pe vremuri participam la turniruri?… altfel nu-mi explic cearsaful gaurit din cap – si nu vreau sa cred ca am avut stramosi implicati in miscarea Ku Klux Klan!
ma gandesc mai nou sa-mi reneg tot arborele genealogic, eu care iubesc copacii de orice fel….
18/10/2009 la 12:57
ei, oricum ai fost vedeta acestei parade, trebuie să recunoaştem, nu cred că se supără nimeni.
fii sigură însă că nu participai la niciun turnir, aici era colecţia toamnă-iarnă iar unicornii sunt sensibili, trebuie împachetaţi şi înturbănaţi în fel şi chip pentru sezonul rece.
18/10/2009 la 13:00
banal, banal, acel pahar, da’ umplut. ultima picătură se cere dreasă cu zeamă de murătură.
(văd că zarurile n’au băut pân’ să cadă sub masă, că’s pe faţă. de cineva tot se ‘piedică tocu’ lu doamna actriţa care n’are morga lu’ olguţa, poate’a lu’ maia. cer să li se pună tuturor oaspeţilor fiola)
18/10/2009 la 13:20
ai fost pedepsită cu un deget! acu’ nu-mi lua toată mâna că nu mai am destul pâlnii!
18/10/2009 la 13:52
Crapă turnu’ de fildeş de atâta înţelepciune
) pluta urmuze’i pe valu’ refluxului. trăiască arca lu’ Paţaichi !
18/10/2009 la 13:56
18/10/2009 la 13:05
acum am inteles
eu iti arat unicornu’ la pielea goala, si tu te-ai simtit obligata sa ma inzestrezi cu haine de toamna-iarna.
macar sunt frumoase si contrastul de culoare ma prinde de minune la paloarea mea imparateasca de vlastar cu sange albastru.
defilam, defilam…
18/10/2009 la 13:18
colectia toamna-iarna pentru caini si bufnite? ;o)
18/10/2009 la 13:21
păi atât? eu credeam că o să faci o critică profesionistă asupra bonetelor şi cornetelor din proaspăta noastră colecţie. Văz că te dai în vânt după pălării.
18/10/2009 la 21:29
eeee … mi-a placut boneta aia cu creioane si pensule … daca o iavantul e grav … ;p
18/10/2009 la 13:22
destepte animalutele astea. stiu sa citeasca, sa scrie, sa picteze si, pe de-asupra, mai sunt si imbracate ca-n povesti
18/10/2009 la 13:23
aham
numai oamenii-s mai dezbrăcaţi, spre deliciul asistenţei
18/10/2009 la 16:16
[...] mai departe, pentru că eu tot ce primesc, ţin. Masca’radă ori ba, nu mă lua în seamă, timpule! Acu stau…da’ stau, pentru că alerg de vreo trei decenii…în curând patru, dar, [...]
18/10/2009 la 16:53
alex, încearcă cu A…adică Anim(A)le…:) ţi s-a tocit şi ţie A-ul, văz bine!
))
holicik, zar’urile beau pe puncte şi cad în linie, când încerci să le u(r)neşti!
s’oro, cu căţelu,’ că m-ai usturoiat treacă-meargă(miroseam, deşi gura nu grăise încă) merge mămăligă şi omletă, şi brânză?!
18/10/2009 la 17:40
18/10/2009 la 21:50
18/10/2009 la 21:54
roxana, dear, de când nu te-am mai văzuuuuut!
ce suuuurpriză!
18/10/2009 la 23:08
Foarte kitsch
18/10/2009 la 23:15
of course, dragă mario, se ştie că nouă ne place la nebunie kitschul.
nu înţeleg însă de ce nu te semnaşi ca de obicei.
18/10/2009 la 23:22
foooooaaaarteeee taaareee
cum ai ştiut că-s eu?
chiar vreau să ştiu
18/10/2009 la 23:26
intuiţia feminină!
18/10/2009 la 23:27
am o memorie a IP-urilor ceva de speriat!
18/10/2009 la 23:27
mi-e frică de tine…
18/10/2009 la 23:30
18/10/2009 la 23:41
(ceea ce mă face să cred că îţi era dinainte din moment ce ai simţit nevoia să-ţi schimbi semnătura. poţi să zici şi de rău cu glas tare, n-om muri. niciunul adică
).
altfel, repet … am o latură kitschoasă foarte pronunţată, pe care nu numai că mi-am acceptat-o dar le-am spus şi părinţilor de ea, iar până la urmă au tras concluzia că nu are rost să mă renege pentru asta. dacă nu m-au lăsat să mă joc cu ţiganii când eram mică! voila, results!
18/10/2009 la 23:52
dar kitschul nu e ceva rău. credincioşii se roagă la icoane trase la xerox color, filosofii ţin prelegeri de-un kitsch foarte plictisitor, oamenii de ştiinţă studiază intens fenomenul, artiştii – se vede treaba – îl promovează, psihologii îl recomandă, etc.
19/10/2009 la 00:00
ba mie mi se pare îngrozitor în anumite registre, foarte multe, greu de enumerat la ora asta într-un chip plăcut. oricum, culmea kitschului insuportabil este vampirul
. vampir nekitchos mai rar: dacă găsiţi, păstraţi bine, nu se ştie când mai pupaţi.
19/10/2009 la 00:02
care-mi aminteşte de Balul Vampirilor al lui Polanski, film la care am râs foarte mult dar şi foarte nervos
.
19/10/2009 la 00:07
Da, da, si mie mi-a placut si m-a si enervat mult filmul
Ultimul cu vampiri care l-am vazut a fost Lesbian Vampire Killers. Ultra haios.
19/10/2009 la 00:07
19/10/2009 la 00:10
Scuzati, asta e ala bun (sper):
19/10/2009 la 00:11
19/10/2009 la 00:15
Hei, chiar vroiam sa mentionez un mic detaliu tehnic referitor la capoate:
“capot de finet portocaliu cu floricele vişinii”
19/10/2009 la 00:19
da. era ruginit.
19/10/2009 la 00:06
cel mai kitschos local din tot bucureştiul e chiar “dracula” , undeva pe splai, cred că-l ştii…
19/10/2009 la 00:15
nu l-am vizitat pe dracula, am auzit de el.