Deanimation

în silueta neagră începu să curgă sticla ca dintr-un robinet. mai întâi sonoră, apoi înălţându-se deasupra propriei voci, astupându-şi căderea nefinalizată, apoi picioarele umplute până la genunchi, devenind tot mai reci, urcând şi ele până în plex, alergând prin piept, până la chioşcul de ziare cu primele foi despre cutremur şi refresh, picioarele alergând ca după un avion, prinzându-l, ţinându-se de-o aripă şi spărgând un geam, intrând, câte ventilatoare or folosi la filmare, robinetul continuând forajul, picioarele inundându-se până la umeri, şopârlele ridicându-se dintre omoplaţi, negre şi învăţând să vorbească, comunicând între ele prin mici ondulaţii lucioase, cântecelele de grădiniţă ale şopârlelor făcând mici bulbuci pe suprafaţa apei care ajunge în gât, gâlgâlgâl, aici e punctul cel mai clar, în care apa încă mai are suprafaţă, iar luciul ei din gât e luciul apei de fântână, rece negru grav, aplecându-te în propriul gât capeţi întuneric, poţi să cazi în el şi să-ţi faci din fântână sarcofag, poţi să-ţi vezi chipul aşa cum îl vede ochiul fântânii, dar apa urcă până sus şi suprafaţa dispare, apa circulă între sfenoid şi temporal, creierul se înalţă un mm. împins de trunchiul de apă, cele mai fine interstiţii se umplu, sfârâie, pocnesc, fără ca nimic să fiarbă, sfârâie rece, bule de aer minuscule se bat cu apa, o atacă nebune, intră în ea, o găuresc, se afundă în pădure, s-ar zice că dispar. se regăsesc cu altele, se bucură de întâmpinare, se lipesc, explodează, silueta se goleşte subit, apa îi zace la tălpi, aerul o sufocă, apoi o bântuie. sfârşit.

Reader. Book Reader.

De la o vreme ne-am luat prostul obicei de a citi mai multe cărţi în paralel. E destul de enervant, pentru că mai avem şi pretenţia să ne fie toate la îndemână; şi nu doar în vârful pernelor ci şi în conservele cu ajutorul cărora ne deplasăm de la un pol la altul. Pentru asta, le-am propus fabricanţilor iglunari de trolee şi tramvaie să modifice locurile după modelul următor:

1,2,3

aşam, că umpic mai era şi mi-o luau înainte. nu-mi pare rău că o să ia King’s Speech oscarul, da’ ce rău îmi pare că n-o să-l ia Blue Valentine :(.

Ne-am îmbogăţit

am primit de la cea mai tăcută vizitatoare a noastră: un film minunat despre fiinţa iglumagică şi iglunecoasă. mulţuuumiim!

Ce mâncăm în seara asta vineţie…

Cam ce mânca omul pierdut al lui Ramón, un scriitor de care nu ne mai săturăm.

“Aş mânca nişte melci a la portuguesa, mâncare de criminal, căci melcii sunt funebri, sunt animale care se apără lent de îngrozitoarea crimă de a fi vii şi de a nu fi altceva decât melci băloşi şi delicaţi.

Căci grăbindu-te să mori e ca şi cum ai schimba chifle proaspete cu chifle tari”.

Snailboard

Cu ocazia Dragobetelui, un personaj prin excelenţă alunecos, urmaşii iglumelcului au introdus snailboard-ul în lista sporturilor olimpice.
Astăzi s-au ţinut şi primele probe: viteză, slalom, simplumelc, dublumelc, 2+1, sol, bârnă, garduri.