Fish
martie 27th, 2011 § 18 comentarii
peştişorul de aur venise şi se învârtea de zor pe cercurile de sârmă din jurul capului meu, pe care instalasem beculeţe pentru legat fluturii în serie şi-n paralel. – hai să-ţi ghicesc în cărţi, mi-a zis. nu vreau. – hai să te spăl pe cap. – nu vreau. – hai să-ţi împletesc un spic. nu. – hai să-ţi împletesc o dorinţă. bine. i-am zis atunci să-mi împletească în cap un lanţ. peştişorul a zidit mai întâi o fântână, a îngrădit-o cu un foişor de lemn albastru, a pus o roată iar pe ea a înfăşurat un lanţ. în gât simţeam apa de izvor şi muşchiul depus pe piatră, prin coaste îmi cobora o răceală întunecată, m-am aplecat şi am băut direct din găleată, apa îmi intra puţin în nări. puteam să mă înec bând din oglindă, faţa mi se lăţea cumva şi tremura ca o gelatină, când ridicam fruntea, mi se lipeau de ea şuviţe muiate. pe obraji îmi rămâneau mânuţe de frig. peştişorul tremura lângă mine: – aruncă-mă în apă, odată! l-am pus cu grijă în mine, lăsându-mi capul descoperit. mi-era frică să nu mi-l răstoarne motanul, aşa că l-am sprijinit cu un guler bufant, din ceară. din fântână urcau miiiiiiii de glasuri de păsări, urechile îmi creşteau la loc, trilurile îmi forau în timpane şi mă desfundau până la os. nu era nicio pasăre în jur. ciripiturile erau în schimb vizibile, se răsuceau în fire de aur. am vrut să respir şi deşi prin asta am oprit tot-tot, nu mi-a părut rău. a căzut o seară. era mare cât toată planeta, cred. peste degete mi-au crescut unghiile dispărute, în doar un minut. mă uitam la ele şi mă întrebam dacă aveau să se oprească. pe tălpi mi-au apărut arsuri şi firmituri de pământ. nu mă uitam în ochii nimănui, dar ştiam că tu te uiţi în ai mei, chiar dacă îi mişcam în aşa fel încât să-ţi fie de-adevăratelea greu. când ţi-am trimis un tremur din colecţia mea de dârdâieli şi scuturături, pe scoarţa copacilor tăi au izbucnit cristale gălbui. 
iată ce întâmplare: căutând o imagine pentru postul ăsta, am dat de acest peşte + dialogul lui, peşte care vorbeşte pe această copertă de preafrumoasă carte. am vrut apoi să caut altă poză, dar m-am răzgândit. dacă peştele aşam a vrut, eu aşam îl las.
să croșetăm în fugă mănuși de lînă pentru mînuțele de frig :)
crocolili, te-am uitat! :) mereu am verificat coloana din dreapta blogului tău, să văd când apare şi un link la rubrica “dacă vreţi să” :) aşam că neapărat îţi scriu aici!
:)) acuma văd ce sus țintește comentariul u meu. că-n rest toate lumea spune de carte! ei bine, și eu o aștept cu nerăbdare, îs curioasă dacă vine și la mine curier în loc de poștă. noroc că am puține străzi, și ajung cît ai zice pește unde e nevoie :)
:))) ei, a intrat postul în sine la apă, urmând peştele, dar cum tu ai ochi special pt. micuţenii l-ai observat fără probleme. (iar eu m-am grăbit să le răspund domnilor pe care îi implicasem fără voia lor). să ne spui de curier! de fapt, cine ştie, poate există mai multe variante, poate ţie o să ţi-l arunce dintr-un mini-elicopter.
:))) right! pe fereastră și pe veveriță
:) eu cred că veveriţa ar opri cartea şi te-ar şantaja să-i dai la schimb icrele de in din burta peştelui.
and here it is…. :)
http://daciaxxi.ro/Categorii/Beletristica/Splendor
thank you for letting your fish wander! :) I’m sure it feels great in the precious waters of this book.
The fish knows everything… :)
n-am vrut să fur :) am dat peste el chiar acolo, m-am uitat şi la data când se purta dialogul, când am mai văzut că era şi de ziua mea, m-am simţit încurajată, deh :) şi am zis să nu întorc peştele din drum. mai ales că the fish ştie. :)
Da! Astea da potriviri! Mai tari decat orice demers cultural, decat orice gest oficializant. Asa zic.
aşa m-am gândit şi eu citind. dacă ar fi fost o altfel de carte, poate altfel aş fi ocolit imaginea întâlnită. dar într-un fel m-am bucurat că peştele s-a oferit să preia cumva sarcina unei “note de lectură” care ar fi fost peste puterile mele. :)
ah,eu am citit un fragmențel pe blogul scriitorului și m-a făcut tare curioasă așa că am comandat-o.ajunge în săptămână și de abia aștept să o răsfoiesc :)
să o citeşti, nu s-o răsfoieşti. :) foarte bine ai făcut.o să vezi tu!
foarte subtila pictura – eu am vazut intai un profil de E.T. si apoi o ceasca de cafea privita de sus; abia apoi m-am dumirit ca-i peste :)
eu am văzut mai întâi o fântână :)) (cum ar fi ceaşca ta să zicem) … iar prima dată, când l-am văzut de fapt pe copertă, am crezut că-i un tunel sau un vortex
de-scribor mi-a luat vorba din gura :)
:) aham, Peştişorul-Ştie-Tot.