Primum bibere, deinde philosophari

martie 29th, 2011 § 29 comentarii

Întrucât ACEST POST m-a îngrijorat cu osebire, am purces la studii pentru a lămuri chestiuni importante:

“Dabija-Vodă, zice cronicarul, bea vinul din ulcică de lut, zicând că e mai dulce. Din asta rezultă: a) ori că pre vremea lui Dabija-Vodă nu se găseau vinuri decât din cale-afară de acre, ori că b) Dabija-Vodă era un mediocru băutor.

Cârciuma e o mezalianţă a pivniţei. Când pivniţa nu există (înţeleg conţinutul, nu numai conţinătorul), cârciuma nu are nicio scuză. Toate cârciumile din ţară ar trebui desfiinţate.

Cârciumarii antipatici trebuie ucişi.

Un vin prea parfumat e ca un vizitiu care vine de la coafor.

Vinurile licoroase au parcă anume denumiri sonore, pentru a putea fi cerute de beţivii ordinari: Mar-sa-la! Ma-de-ra! Ma-la-ga!

Aş vrea să văd un om beat, rostind fără inconvenient: Châteauneuf-du-Pape, Clos de la Comtesse sau Rüdesheimer.

Ferice de cei ce pot bea de trei mii de lei şi se îmbată numai de o sută!

Parfumul lăsat în odaie de trecerea unei femei frumoase şi buchetul care denunţă narinelor că în sticlă a fost vin bun au ceva nespus de melancolic.

Şpriţus şpriţum invocat!

Fereşte-te de omul care la vederea şampaniei se încruntă!

Nu există beţivi. Există numai vinuri nebune.

Nu există oameni mai periculoşi decât amanţii indiscreţi şi beţivii solitari.

Doi beţivi egali cu un al treilea sunt egali între ei.

Între vinul prost şi femeia infidelă, e preferabil vinul bun.

Se zice că mai toţi beţivii poartă coarne. Ce nu face omul la beţie?

A bea când eşti cu gura plină e ca şi cum, găsindu-te în braţele iubitei pe balconul pe care l-ai escaladat, ai ceti afişul de pe zidul din faţă.

Omul căruia îi place mult vinul şi poate renunţa la al doilea pahar, când ştie bine că ar putea suporta fără inconvenient încă trei, poate deveni orice, în afară de poet liric. Dar mai la urma urmei, poet liric nici nu devii. Devenirea e treaba abstinenţilor, exclusiv.

O femeie de gust va prefera totdeauna conversaţia unui gentleman beat, decât pe-a unui mitocan treaz.

Omul care îşi devorează din ochi vecina, fără să uite pentru aceasta că prepeliţa pe care o mănâncă e delicioasă şi fără să-i scape niciuna din calităţile sau niciunul din defectele vinurilor care îi trec pe dinainte, e un om complet”.

(Al. O. Teodoreanu – De re culinaria)

§ 29 răspunsuri la Primum bibere, deinde philosophari"

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Ce este asta?

You are currently reading Primum bibere, deinde philosophari at ora25.

meta

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 48 other followers