Sângiuri

La cursul de pragmatică am picat de câteva ori. La rând. De câteva ori. La rând. L’énoncé. L’énonciation. La rând. Truth is că în materie de greşeli nu am decât una mare iar aceea a fost utilă. Nepremeditat de utilă. În materie de greşeli mici, focul se înteţeşte, se extinde până spre teritoriul celor mari şi intangibile. Slavă domnului că greşeala cea mare e invulnerabilă. Altfel, mă simt destul de bine. Ştiu offtopic cum miroase sângele când îl porţi cu tine. De aceea poate prefer oamenii chimici, cu cât mai multe hexagoane şi lanţuri de hidrocarburi – alină, alină – e în franceză – de aceea uamenii mici. De aceea când personajul meu preferat – acela care spune totul dintr-un respirando şi apoi cade în burta-i de ceas rusesc, poate chiar doxa – de aceea când personajul meu preferat îmi intră în casă, nu sunt acasă. De aceea când văd un dead link îl iau în braţe, îl duc la margine şi vorbesc cu el, lipindu-i – în loc de monedă – un bambilic pe frunte. Bambilicii rul (z – pluralul n-are nicio importanţă în lumea lui Bambi). De aceea, când ştiu că el, viitorul însuşi-însuşi, mă aşteaptă în data de, la poarta cutare, simt nevoia să mă suflec şi să meditez la o fundă mov; la o fustă mov; la o catifea mov; la aproape orice fel de mov. de aceea… . De aceea când un imbecil rage la piciorul meu, pun degetul pe el şi spun nu eşti şi balconul se mută în lebăda gonflabilă care se scufundă cu mine cu tot. De aceea lebăda gonflabilă nu-i decât o iluzie. De asta voi respinge orice k orice y orice umlaut. Pentru că, jdup-jdup – nova espresie a lui hiphop – deşi undeva în sângele (pe care zis şi miros) , se încheagă teribil de prost – deşi – viaţa e în altă mufă. La examenul de pragmatică n-am picat niciodată, chit că am vrut. ce-i aiaaaaaaa turnuuuuuuuuuuuuuu? turnuuuuuu seveeeer? ce-i aia caaaaraaas??? is it a fish that knows everything but the girl?