Scăluş de apă, am spus

Când n-am mai ştiut exact la ce foloseau rolurile, m-am dus la primul chioşc şi-am întrebat, dumneavoastră ce rol vă place, era un cunoscut care fuma sprijinit de gărduleţul alb, intra mereu în chioşc când mă vedea, ca un cuc care ştia că trebuie să dea ora exactă de după tejghea, de data asta mi-a zis că nu şi-ar lua şi el, că nu prea se mai fabrică, nu ştiu care-s mai proaspete, mai bine o portocală, atunci m-am întors în ceasul meu, mi-am lăsat să crească o cocoaşă, am umplut-o cu câteva lucruri de care îmi mai aminteam măcar parţial, pe la margini erau toate sticloase, am pudrat-o cu zahăr ore în şir, îmi plăcea să mă uit din balcon cum cădea peste ea ploaia înecăcioasă şi albă ca un cearşaf peste un leş, în timp ce împachetam te vedeam prin binoclul instalat la ieşirea din ceas, dezlegai năvoade scufundate în guri de canal, le goleai de sardine, luai sardinele, le spălai la cişmeaua din copacul cu apă de coloníe, sardinele stătea cu capu-n piept şi plângeau, lacrimile li se prelingeau pe trup în jos, le puneai în borcane şi ele se marinau acolo în micromarea lor, suntem toate nişte some, scânceau. m-am tras de la binoclu, mi-am legat la picioare şiragurile de scarabei din lăbuşlăţos, în timp ce tu încărcai borcanele într-un cărucior şi am plecat amândoi spre bancul cu deşertul şi peştişorul din oază care împlineşte dorinţele pe dos, neavând dorinţe e mai bine să-l laşi pe altul, când am ajuns nu era niciun peştişor, era o baltă, pe margine papură, ăsta nu-i pustiu ţi-am zis, e mai mult mlaştină, e plin de libelule, nu sunt libelule ai răspuns sunt caii-dracului, ai grijă cum vorbeşti, te aud, n-au cum să fie, cel mult cai-de-iaz, ai să vezi, m-ai ameninţat, or să te ia cu ei, apoi deşertând sardinele în baltă ai zis să vedem dacă e sărată şi săracele s-au bucurat doar jumătate de oră apoi au murit, dar nu am intrat să le scot de-acolo, mi se părea că asta voiai, dar nu eram niciun peştişor; apoi din cocoaşa pe care zahărul deja se topise am scos o şa, am pus-o pe prima libelulă, m-am urcat, nodurile din papură se făceau tot mai mici, năvoadele se aruncau peste fluturi.