Apocalipsa

Şi atunci biscuiţii pneumatici au făcut un zid iar ceainicul a trasat o panglică de early griji jur împrejurul titirezului. Cu privirea lui rotită, titirezul văzu colţurile feţei de masă lăsându-se tot mai în jos şi lipindu-se înfricoşate de cel mai apropiat picior de lemn; majordomii de plastic se decolorau şi scăpau în zaharniţe pălăria şi paltonul dumneavoastră, cuierele îşi duceau mânurile la ochi precum orangutanii striviţi cu reproş, în boluri ofeliile pluteau printre voalurile de betta splendens în timp ce peştii fugeau în pielea goală prin câte-un furtun de perfuzii cu destinaţie umană; fursecurile mai mari se aşezau peste fursecurile mai mici pentru a le-ntârzia uscarea finală, cele de deasupra mureau ca leproşii, pierzându-şi rând pe rând câte-o stafidă sau câte-un miez de nucă ornamentală, furculiţele scrijeleau porţelanul în frâne, şerveţelele spuneau pierite ţine-te şi se lăsau pe spate ucise ca nişte crinoline, bulbuci vineţii sfârâiau în paharele care se clătinau pe picioare, iar titirezul se învârtea cu ochii tot mai deschişi, citesc eu acum şi îmi amintesc după, spunea, doar să văd ce se-ntâmplă cu fiecare, dacă-mi întipăresc, reuşesc eu cumva să rememorez, chiar dacă par multe îngrozitor de multe şi se amestecă-ntre ele şi-s mişcătoare. un rac strălucea pe masă şi se gândea c-ar fi momentul să meargă-nainte. dar rămase pe loc, strălucind. cuburi de gheaţă s-au aruncat peste el – dormi că te păzim! în timp ce bucătăresele fără chibrituri răsuceau în mâini câte-o portocală, făcând focuri sub formă de bulgări. titirezul îşi chituise toate rizurile şi striaţiile, ochii i se umpluseră până la refuz, nici că mai puteau fi sigilaţi, boturi de şosete bălteau printre pleoape alipite cu greu, click  închis, o manşetă de fantomă a rămas un pic pe-afară. dar titirezul îşi dădu brânci şi luă o traiectorie bizară, ricoşă cu o pupătură în râşniţa de piper, apoi dispăru de pe suprafaţa de joc. dinspre bucătărie aburii se îmbulziră spre uşă, dar în prag izbiţi de răceală, dar prelingându-se pe toc, unii întorcându-se sub capacul lor unde-i cald şi bine, alţii plutind visători, dar rafturile cu borcane de păduri, dar cutia cu pudră de cacao, majoritatea absenţi, dar trenuleţul între machetele înfrunzite, dar locomotiva cu părul în ochi, dar foarte aproape crengile, dar glasurile roţilor ce jucării au nemţii, conductorul cu cizme moi de cauciuc ce frumos şi chimic miroase, dar crengile şi surpările de teren.

…………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………..

………………………………………………………………….

………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…..

……………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………..

…..