încă de ieri am constatat. în tren. vine o duamnă în tren. ia loc în faţa mea. mă întreabă: sunteţi scriitoare? – nu. – eu sunt! – bravo, cum vă cheamă? – cutare. – bon, n-am auzit. ce scrieţi? – poezie. dar şi critică. şi fac şi trduceri. şi acum sunt la o pensie. dar oamenii nu mai citesc. – ba da. – ba nu, am văzut că nici nu mai comunică decât prin câteva vorbe. – minimalist. – numai clişee domnişoară, înainte nu era aşa. – înainte adică la paşopt? că atunci era foarte rău. – da dar nu erau atâtea anglicisme. – erau franţuzisme? – bine, chiar şi mai nainte. – în ceasloavele slavone? – nu, eu cred că a fost cândva o limbă dacă. – sunteţi filolog? – da. engleză. – păi şi de ce vă terorizează anglicismele? – pt. că faţă de alţii eu le şi înţeleg; aproape nimeni nu ştie ce înseamnă de fapt să fii cool. – vă sunt plătite la timp traducerile? – da, şi foarte bine, mai ales cele de la all şi teora. – citiţi? – da, mai ales revista poesis. – sunteţi membră usr? – da, de 15 ani. – dar scriitori preferaţi? – slyvia plat, ăă, plath. – şi i-au fost traduse poeziile? – nu dar din ce-am citit despre ea din articole; iubeşti şi omul când citeşti. – şi dacă omul e elastic? – cu atât mai mult, uitaţi-vă la eminescu, de-aia a şi fost asasinat. – cine l-a asasinat??? – cum, nu ştiţi? – nu, nu ştiu, spuneţi-mi dumneavoastră! – păi dacă nu ştiţi ce rost are să vă mai spun? – păi dacă aţi început, e cazul să terminaţi. – cum, dumneavoastră nu cunoaşteţi contextul politic cu imperiul austro-ungar? – nu, l-a asasinat imperiul? – deranja foarte mult, era foarte virulent. – putea fi ignorat.
apoi duamna scriitoare râse la mine cu jale: – bine că nu avem un eminescu în zilele noastre domnişoară.
aici am înţeles că aş fi fost un pericol pentru eminescu.
data viitoare când mă vede cineva că încerc să dorm în tren, propun să nu mă întrebe nimic. şi după ce regretă că s-a încurcat cu mine, să nu-mi spună “dar poate vreţi să dormiţi”. pentru că urmează:
- şi emily dickinson îmi place, altă nebună.
- emily era nebună?
- nici eminescu nu a fost niciodată bolnav.
- de ce ziceţi că emily era nebună?
- pentru că toate femeile astea luptau cu bărbaţii. ei sunt nenorociţii. ei cu războaiele, ei cu sclavia.
- şi emily cum făcea?
- păi la vremea aia, acu’ un secol, era ceva să scrii ca ea.
- chiar două.
- da, poate chiar două.
- din generaţia tânără nimic?
- am citit dar nu le cumpăr cărţile. şi să nu mă luaţi cu cărtărescu că aia nu e poezie.
- nu vă iau.
- cei mai mari poeţi sunt la graniţă.
- la care din ele?
- la nord. acolo, la satu mare. îmi daţi voie să vă întreb câţi ani aveţi?
- da. atâta am.
- vaaai – duamna scutură din cap – credeam că aveţi vreo douăzeci.
- din cauză că sunt naivă.
- nu, nu, şi oricum e bine să ne păstrăm inocenţa.
- am să vă caut pe internet.
- mă bucur că citiţi, la revedere.
cam aşam! :D aaaa, mai am din interviu:
- totul e lumină!
- da’ de ce nu spuneţi că totul e chimie?
- totul e chimie!
- şi dulceaţa e chimie!
- da, dar de coordonat ne coordonează altcineva!
- extratereştrii!
- da’ de ce, domnişoară, extra? cred că sunt chiar printre noi.
- entităţi?
- nu, oameni cu puteri paranormale, care îi controlează pe toţi ceilalţi.
- păi vă daţi seama că ar trebui să fie măcar unu la unu? adică să ne dubleze pe fiecare? à chacun son paranormal.
- nu e nevoie, capacităţile astea pot coordona mai mulţi oameni deodată.
- asta-i culmea, duamnă!
- nu trebuie să fie neapărat doar din România.
- păi nu, mai potrivit ar fi din China. măcar ei pot să ne dubleze.
- aşa-i. când am fost în Franţa am văzut numai asiatici şi m-am întrebat mereu unde-s francezii. iar chinezii fac numai lucruri proaste şi ieftine.
- tăiţeii chinezeşti sunt proşti?
- şi cuvântul prost însemna pe vremuri simplu. limba e un organism viu.
- de-aia intră anglicismele în el.
- asta-i altă poveste.
- dumneavuastră aveţi nostalgia limbilor muarte.
- eu pot să înţeleg orice. adică şi dacă era beţiv iar din beţia aia a ieşit o poezie ca a lui nichita stănescu, pe omul ăla îl iubeşti oricum, cu tot cu trauma lui. ce vreţi să vă spun, că eminescu a omorât pe cineva? v-am spus, poftim! ăsta-i adevărul! doriţi o îngheţată?
- nu, mulţumesc, dar luaţi dumneavoastră, mie mi-e frică.
- da, şi eu fac foarte repede amigdalită.
- mie mi-e frică să nu mă taie vreo durere de burtă taman în tren.
- da. aveţi dreptate, la asta nu m-am gândit.
deci nu ai glumit când ne-ai anunțat că ne vei vorbi despre broaște.sunt prietenoase?eu odată recunosc că am încercat să pup una să verific dacă povestea cu prințu era adevăr sau mit dar când să.. a țușnit :( săraca,s-o fi speriat de pistruii mei.
am întîlnit broasca miercuri. sărea spre mine cu entuziasm. şi i-am zis: ce ne facem, fetelor, n-avem aparatul la noi, ne aşteptaţi aici până mâine? şi broasca a zis: vedem noi. şi joi m-am dus la locul ştiut. şi broasca zâmbea extrem şi mi-a zis: am visat că mă sărutai. – ce mişto, i-am răspuns, şi în ce te transformai? şi mi-a zis printre hohote că eu mă transformam, nu ea.
Lacul codrilor albastru (?) / Nuferi galbeni (?) îl încarcă…?
:))) Să sărim în luntrea mică? vai de mine!
:))))) un barbar! poet naţional my ass – păi e posibil aşa ceva?!
încă de ieri am constatat. în tren. vine o duamnă în tren. ia loc în faţa mea. mă întreabă: sunteţi scriitoare? – nu. – eu sunt! – bravo, cum vă cheamă? – cutare. – bon, n-am auzit. ce scrieţi? – poezie. dar şi critică. şi fac şi trduceri. şi acum sunt la o pensie. dar oamenii nu mai citesc. – ba da. – ba nu, am văzut că nici nu mai comunică decât prin câteva vorbe. – minimalist. – numai clişee domnişoară, înainte nu era aşa. – înainte adică la paşopt? că atunci era foarte rău. – da dar nu erau atâtea anglicisme. – erau franţuzisme? – bine, chiar şi mai nainte. – în ceasloavele slavone? – nu, eu cred că a fost cândva o limbă dacă. – sunteţi filolog? – da. engleză. – păi şi de ce vă terorizează anglicismele? – pt. că faţă de alţii eu le şi înţeleg; aproape nimeni nu ştie ce înseamnă de fapt să fii cool. – vă sunt plătite la timp traducerile? – da, şi foarte bine, mai ales cele de la all şi teora. – citiţi? – da, mai ales revista poesis. – sunteţi membră usr? – da, de 15 ani. – dar scriitori preferaţi? – slyvia plat, ăă, plath. – şi i-au fost traduse poeziile? – nu dar din ce-am citit despre ea din articole; iubeşti şi omul când citeşti. – şi dacă omul e elastic? – cu atât mai mult, uitaţi-vă la eminescu, de-aia a şi fost asasinat. – cine l-a asasinat??? – cum, nu ştiţi? – nu, nu ştiu, spuneţi-mi dumneavoastră! – păi dacă nu ştiţi ce rost are să vă mai spun? – păi dacă aţi început, e cazul să terminaţi. – cum, dumneavoastră nu cunoaşteţi contextul politic cu imperiul austro-ungar? – nu, l-a asasinat imperiul? – deranja foarte mult, era foarte virulent. – putea fi ignorat.
apoi duamna scriitoare râse la mine cu jale: – bine că nu avem un eminescu în zilele noastre domnişoară.
aici am înţeles că aş fi fost un pericol pentru eminescu.
data viitoare când mă vede cineva că încerc să dorm în tren, propun să nu mă întrebe nimic. şi după ce regretă că s-a încurcat cu mine, să nu-mi spună “dar poate vreţi să dormiţi”. pentru că urmează:
- şi emily dickinson îmi place, altă nebună.
- emily era nebună?
- nici eminescu nu a fost niciodată bolnav.
- de ce ziceţi că emily era nebună?
- pentru că toate femeile astea luptau cu bărbaţii. ei sunt nenorociţii. ei cu războaiele, ei cu sclavia.
- şi emily cum făcea?
- păi la vremea aia, acu’ un secol, era ceva să scrii ca ea.
- chiar două.
- da, poate chiar două.
- din generaţia tânără nimic?
- am citit dar nu le cumpăr cărţile. şi să nu mă luaţi cu cărtărescu că aia nu e poezie.
- nu vă iau.
- cei mai mari poeţi sunt la graniţă.
- la care din ele?
- la nord. acolo, la satu mare. îmi daţi voie să vă întreb câţi ani aveţi?
- da. atâta am.
- vaaai – duamna scutură din cap – credeam că aveţi vreo douăzeci.
- din cauză că sunt naivă.
- nu, nu, şi oricum e bine să ne păstrăm inocenţa.
- am să vă caut pe internet.
- mă bucur că citiţi, la revedere.
:)))))) So the Empire DID strike back!
:)))) nij nu jtii ce interviu pt. bicicleta galbenă ar fi ieşit!
aaaah, chiar, din seria Trimisul nostru special :D
cam aşam! :D aaaa, mai am din interviu:
- totul e lumină!
- da’ de ce nu spuneţi că totul e chimie?
- totul e chimie!
- şi dulceaţa e chimie!
- da, dar de coordonat ne coordonează altcineva!
- extratereştrii!
- da’ de ce, domnişoară, extra? cred că sunt chiar printre noi.
- entităţi?
- nu, oameni cu puteri paranormale, care îi controlează pe toţi ceilalţi.
- păi vă daţi seama că ar trebui să fie măcar unu la unu? adică să ne dubleze pe fiecare? à chacun son paranormal.
- nu e nevoie, capacităţile astea pot coordona mai mulţi oameni deodată.
- asta-i culmea, duamnă!
- nu trebuie să fie neapărat doar din România.
- păi nu, mai potrivit ar fi din China. măcar ei pot să ne dubleze.
- aşa-i. când am fost în Franţa am văzut numai asiatici şi m-am întrebat mereu unde-s francezii. iar chinezii fac numai lucruri proaste şi ieftine.
- tăiţeii chinezeşti sunt proşti?
- şi cuvântul prost însemna pe vremuri simplu. limba e un organism viu.
- de-aia intră anglicismele în el.
- asta-i altă poveste.
- dumneavuastră aveţi nostalgia limbilor muarte.
- eu pot să înţeleg orice. adică şi dacă era beţiv iar din beţia aia a ieşit o poezie ca a lui nichita stănescu, pe omul ăla îl iubeşti oricum, cu tot cu trauma lui. ce vreţi să vă spun, că eminescu a omorât pe cineva? v-am spus, poftim! ăsta-i adevărul! doriţi o îngheţată?
- nu, mulţumesc, dar luaţi dumneavoastră, mie mi-e frică.
- da, şi eu fac foarte repede amigdalită.
- mie mi-e frică să nu mă taie vreo durere de burtă taman în tren.
- da. aveţi dreptate, la asta nu m-am gândit.
deci nu ai glumit când ne-ai anunțat că ne vei vorbi despre broaște.sunt prietenoase?eu odată recunosc că am încercat să pup una să verific dacă povestea cu prințu era adevăr sau mit dar când să.. a țușnit :( săraca,s-o fi speriat de pistruii mei.
am întîlnit broasca miercuri. sărea spre mine cu entuziasm. şi i-am zis: ce ne facem, fetelor, n-avem aparatul la noi, ne aşteptaţi aici până mâine? şi broasca a zis: vedem noi. şi joi m-am dus la locul ştiut. şi broasca zâmbea extrem şi mi-a zis: am visat că mă sărutai. – ce mişto, i-am răspuns, şi în ce te transformai? şi mi-a zis printre hohote că eu mă transformam, nu ea.