Patru foi

Şi aflând că războiul s-a terminat,  ies din muşuroiul de ness, deschid turela borcanului şi privesc spre osicioarele lucrurilor. O pisică roade la zgârciurile unui zid. O  fi fost liftul gândesc şi cu o mână trag animalul, să nu cadă în gol.  Apoi s-ar spune că m-am trezit. Fac un pas în afara transei, mă pregătesc de dormit. Trezia celor patruzeci de zile e foarte greu de dezlipit, lasă clei pe sticla ochiului, intră sub unghii, toarnă mâncărimi şi furnici peste genele rupte-n două; somnul imposibil de sorbit; adorm căzând; iau guri de coşmaruri abrupte cu gust de pietriş şi târziu, foarte târziu, de pământ;  nu tu spălat, nu tu lins, nu tu unt, niciun pârîiaş de somn, niciun legănat, niciun scufundat, nimic fluid; gri şi grunjoasă, oboseala sparge smalţul nopţilor cu dinţi; cuvinte micşorate îmi umblă prin cap două câte două;  şoimii cântă haiho, piticii de pe creier sunt mişto, rezistenţă-pace-şi-cadenţă; între timp zdranga-zdranga linguri în sertarul de linguri, topoare în sertarul de topoare voios răsună din bucătării + un radio, un cocoş şi un raliu. adorm doar între îmbrânceli de somn agresiv şi smucit, apoi mă caţăr în capul oaselor cu coatele înfipte în perne ca nişte rădăcini; şi rămasul aşa, cu nisipul în globi şi-n şanţuri; perdeaua dintre mine şi întuneric ustură.  mi-e somn, mi-e somn şi nu pot să dorm din cauză că mi-e prea somn. mă plimb cu nessul în mână şi repet repet, cineva să stingă lampa şi să mă-nvelească în cortină: vă urez noapte bună, nu, a venit timpul să vă spunem rămas bun şi vise plăcute, nu, somn uşor, să vă fie de bine, glasul roţilor de tren, înger îngeraşul meu, somnoroase păsărele, căţeluş cu părul creţ, de pe-o bună dimineaţa, brăduleţ brăduţ drăguţ, a-nceput de ieri să cadă, acestea au fost ştirile de la ora douăzeci, rămâneţi cu noi, etîcî etîcî, şamîdî şamîdî, frontul atmosferic, gara de nord, bomboane fondante, tot pe loc pe loc pe loc, mai ai o singură variantă, bubid bubor euribor ourobor bucur obor, o oaie, două ouă, trei lei.