La Pol

Despături din nou hârtia, despăduri din nou pădurea, descălecă din răsputeri, până la capătul descălecatului, descălţându-se, deşi nimeni nu s-ar fi oprit la descălţat, ca să i-l scadă de undeva, că nu era nici ecou, nici podea, nici pâlnii nu, nici cioburi, nici mărăcini, nici corbi cu ciocuri roşii, se desculţă până la măduvă, dar ce mare măduvă e în osicioarele tarsiene, le lăsă totuşi să se golească învârtind din minusculii robineţi,  apoi o netezi,
hârtia, cu dosul palmei  că pe interior era cleioasă şi dacă literele se vor împrăştia apucate de umezeală sau de o insulă poroasă sau de aşchia asta fibroasă care face ca hârtia să pară de aproape murdară, cu carne pe ea, dacă nu era aşchia celulozică brhhh altfel ar fi părut adică păstrat adică altfel ar fi s-ar fi deschis, aşezat, cum să scrii inscripţia pe un avion de hârtie care exact pe spate are o cocoaşă de mizerie, cine a aşchiat şi cine a amestecat şi cine a presat, dar cei care  făcuseră nu văzuseră, erau la ora de laborator şi e de înţeles că prin ochi le rula altceva,  cine ştie cui i-a căzut puţină retină chiar în pastă, a luat un stilou, greşiiiit, fără să se întrebe de unde, o clipită ar mai fi fost până să-şi da seama că stilourile sunt specii dispărute şi că nu avea cum să găsească chiar lângă hârtie aşa ceva, şi a scris pe ea un mic diagnostic, clipit de parcă avionul ar fi purtat în aer o boală, poate pentru a o lăsa acolo, sau poate a o transmite cuiva, nu contează, a despî şi a descî şi a desdî şi a desnî şi a deszî şi a desvî şi tot aşam, că-i convenea că se bâlbâia, că hăţişuri şi că de câteva ori la rând, jap jap, defrişat, a zis şi asta la un moment dat, şi nu mai era nimic de făcut, nu poţi trimite în lume avioane cu cocoaşe umplute cu retine otrăvitoare sau cu antracit antarctic sau cu bale de hipopotam nisam, nu se ştie ce poate ieşi de-acolo şi astfel a privit la pacient pregătindu-se de operaţie deşi mie mai mult în pământ mi se părea că se uita, dar poate era acelaşi lucru, că avea un aer de rugăciune cumva, şi s-a pus pe decupat şi a decupat mai întâi cocoaşa  şi-a aruncat-o şi ce-a mai rămas era ciopârţit, nu se putea păstra, a tăiat atunci tot-tot şi a mărunţit din răsputerile cailor, şi a ieşit ca un fel de ninsoare, ca să nu-i spunem miserie, dar ce spunem, că nu era, erau nori de uscat, şedeau grămezi şi aşteptau să se facă curent, şi se făcea, se făcea.