Of Mice and Plugs

Ţinusem minte că degetele pot fi băgate în priză, două câte două, două câte două, până când poţi să iei curentul electric în palme şi poţi să citeşti în el ca în globul de cristal din cuptor, încă incandescent, în care fulguie cu fulgere, globul ajuns chihlimbar, prin care înoată miliardele de descărcări, perechi perechi degetele, perechi perechi cromozomii, ştiam sigur că în pereţi se află făpturile electrice, că din pereţi ne tragem noi, că din pereţi trebuie toarsă electricitatea nedărăcită, între două degete se răsuceşte ea, fir cu fir, apoi din ea se fac şosete de iarnă pentru androizii cu extremităţi lunare, ştiam că şosetele pot fi hrănite pe termen ultralung, full flavor, de neurmărit, cu apa care-ţi intră la picioare prin pori ca prin urechile acului şi că-i de-ajuns ca un fir electric să facă fundă cu o undă pentru ca noi să fim la curent cu noi înşine. Aşa c-am făcut ce-am ştiut, dincolo de pereţi era un timp ultracunoscut, low tar, fără filtru uv, un timp în care corniţelor le creşteau melci iar căpriţelor, în loc de corniţe, le creşteau raze direct, fără ambulatoriu de beatificare.

Despre băgatul degetelor în priză se vorbea mereu ca despre un lucru cutremurător. Cei care făceau asta erau categorisiţi adesea drept morţi. Alteori se spunea că li se schimbă sângele, că există acolo un comutator, că vasele lui sanguine se leagă la venele lor, se spunea despre ei că tremură, că ţopăie, că flutură în aer, că umblă ciufuliţi, se spunea că e foarte grav să-i atingi, atunci karma lor electrică e preluată de corpul tău, se spuneau aceleaşi lucruri de atâtea ori încât unii au obosit şi au înlocuit cuvintele cu abţibilduri înfricoşătoare, abţibilduri cu cranii, cu oase, cu fulgere, cu foc, apoi li s-au pierdut şi numele, se vorbea doar de cutare, cutare şi electro’cutare. Şi pentru că nimeni nu venise să ne spună cum a fost când chiar a intrat în priză pe vârful degetelor, m-am întors eu să ne spun.