M-am trimis
noiembrie 26th, 2011 § 5 comentarii
M-am trimis dintr-odată pe foiţa nopţilor, pe indigoul zilelor, m-am trimis pe sideful urmelor, pe literele ascuţite sau boante, pe mici-micile şi învoaltele, pe greşeli şi tăieturi supărate, pe iscăleli fanfaroane şi pe tiptiluri păienjenoase, pe dosul foiţei de indigo erau zilele albe, negativul negrelor cariate, era flora pitică a dinţişorilor de lapte şi fauna blândă, de pajişte. Prin întunericul foios şi pocnind de miros, pe pudra de corb şi de grafit, am dat ochii cu noi, cu scânteioşii şi cu rumergătorii. Am dat de cuiburi din mâini şi de încrengături de degete pline de muguri, am atins amenţi, vegetativi, de rod, floriferi, axiali, apicali, nodali, dorminzi. Am ascultat râsu-plâns şi plâns-surâs şi am scuturat de pământ fiinţe vii, cu feţele îngropate în rădăcini, cu chipurile ascunse în maluri crăpate, printre blăniţe de popândăi. Mi-am pus capul în poala aşezaţilor şi mi-am urcat picioarele pe dârji. M-am aruncat ca pastila efervescentă şi autodizolvantă în iazul opac şi stătut. M-am plimbat pe gâscă şi pe raţă, m-am prins de lintiţă şi m-a ţinut. M-am răsucit & scorojit ca o coală arsă şi tot aşa mi-am încovoiat spinarea sfărâmicioasă, să se desprindă ca din blistere literele nedovedite de scrum. Mi-au alunecat zeci de priviri pe spate şi s-au prelins prin cuvinte ca tatuajele curgătoare pe o piele în schimbare. M-am dat peste cap ca să reintru în haine şi îmbrăcată conform normei dramaticale am patrulat şi am patrulat şi am menţinut ordinea în straturile de iarbă. Am venit cu mâncare de-acasă şi am cărat găleţi de apă de la fântână până la botul insectelor de povară. Le-am dat gumiţă din gumiţa mea de mestecat şi-am molfăit din ceara lor hexagonală. Am înotat prin roci şi glod printre blajini, morloci şi barbăcoţi şi am făcut cu cremă ghetele lustragiilor de lămpi. Asta am făcut pe dosul foiţei de indigo, pe hârtia de-a doua, a vitregă, se arată tot ce nu, acolo apar singură, din pământ din iarbă verde, of course, ba încă nici buzele nu-mi sunt destul de vinete, bătând mai mult într-un turcoaz luminos, nici foşnet subţire nu scapă din porii albi şi buretoşi, nici urmă de lipire prin dezlipire.
Pff, s’oro, ce bine că la tine pot să îndrug verzi şi uscate, că m-a mâncat gându’ ăl din satelit să încerc să nu mai clevetesc, ca si-aşa comnetam-nesnam, si-acum ţac-pac, tac. M-am pus la adă’post, am tăiat unghiuţele frumos si le–am zis, baptista la control şi ei, hait, nici una nici doouăşdouăăă că am pus de ouă, cu talent. Clocit, tacit, nu zici?! N-ai zis, nu verific…şi pusele pe pândă-s spusele-n foaier, da’ io m-am dat cu pic(ă)tură-ntâi, pe urmă cu-ndesat cu vârf, ca nu voiam să spariu muze(e)le. Şi-acuma-n blânde(să se scarpine, mă rog) se prefac, da’ ştiu io ce le mocăneşte căp, uşorul. Da’ mi-a plăcut că te-ai trimes voinică, cu ora ta în plus şi iar te am de s’oră, de doomiişi doozeci de ori. Ori 2, na, orologic!
În fine, ce pot ca să mai acid’ulez, acidulez aci, pe urmă mă iubesc cu perna mea şi satelitul cel din cap să mi-l cam culc că văd de sus cum kundalini îi loleacă la pădure, ori pe tălpşăan. Acestea fiind dezise, mă declar satisssssffffffăcătoare de căutări în nodu’ din prapură pe ziua de azi, iar ţie îţi urez o îmbrăţişare mare cât vederea ta largă şi din unghi subiectiv. Acuma te-ai dus, te aduci tu, tot tu! M-am dus şi io. M-am dus de tot, văleu! văleu, valeleu…doozecidepernemooooi…
mare noroc că m-am trimis la douăzecideperne toi fix şi că pe lângă că-mi spuneai bun venit, mai şi soseai, iar între timp puneai lemne pe foc şi paie pe bârne şi sare-n oul ochi + alte bucate care nu sar departe de carul mare dar luminează ceva de speriat. limpede taciclocit! şi îmbrăţişarea urată s-a şi îndeplinit (drept să spun eu stăteam în poziţia aeroplan încă de la-nceput, ca să privesc din unghiul ăla de barză de bruxelles, cartierul general al trupelor de curat).
M-am trimis si eu pana unde se bat muntii in capete indigo pentru a imprima esarfe curcubeu, m-am infasurat in matasea cu poruncile lui Nabucodonosor si ma sangerez in cuneiforme la poalele templului. Astept sa vina Enkidu.
sper să aibă inspiraţia să ia cu el Clăbucodomosorul şi Trabucodosonorul ca să aibă cum înlocui mătasea cu spume şi fum, când o fi să te descrisalidizeze, să nu se piardă poruncile.
ce de-a clăbucet şi ra(ş)cheţi aveţi pe aci!
mătasea e-n broască, lacăt la cutia cu tuntun, bre, că daca poruncile-s pierdute, inventam porunca 11: sa nu porunceşti! a la ţurca, aşam!