Transportul

Din păcate, transportul nostru de trandafiri către lumea cealaltă a eşuat. Din fericire, a izbutit transportul lor de vin. Un vin rubiniu, înspumat. Valurile lui au fost bătute-n cuie, peste marea rubinie s-a fixat un capac, lumea cealaltă a fost declarată uscată, cineva s-a gândit că trebuie udată şi dacă nu printr-un transport clandestin, apoi cum? Peştii cu toţii au fost convinşi să tacă pe tot parcursul călătoriei, li s-au promis râme şi viermi şi mulţi dintre ei s-au arătat mulţumiţi. Peştii nu se vor zvârcoli pe uscat în adâncuri. Peştii vor înota în vin, lumea cealaltă e o mare tavă, sub marea tavă – o mare lavă, pe cât vor înota, pe-atât vor fi de fripţi. Din păcate, transportul nostru de trandafiri către lumea cealaltă a eşuat, dar transportul ei de statui către lumea noastră a izbutit. De sub capacele bătute-n cuie bravii grădinari au extras grave statui, pentru-nceput acoperite de straturi de cocleală verzui. Mai târziu le vor ridica pe picioare, le vor sprijini de sub coate, le vor scoate la stradă, le vor încercui cu gărduleţe şi borduri şi ronduri multe multe de trandafiri trandafiri. Apoi noi vom veni să furăm, în speranţa unui eşec la fel de răsunător. Clopoţeii eşecurilor vor fi înşiraţi pe lanţuri subţiri, la clinchetele lor lumea se va strânge la masă. Va fi o masă de manevră bogată şi gustoasă, una cu flamuri, petale şi lumânări.