Cât şi!
ianuarie 23rd, 2012 § 28 comentarii
O cutie din lemn cu miros de fosfor, un soare la timpul lui printre dalele de graniţă, o fugă şi o întoarcere şi o găsire de bancă ocupată de un expeditor, o sonerie în iarnă când libelulele cer şi vor atunceatuncea nu mai târziu, o sonerie apăsată încetişor zbârnâind ca aripioarele lor, o carte răsfoită în bucătărie la lumina ochiurilor de aragaz, o altă bucătărie, un piedestal în mijlocul ei, pe el un borcan cu gem de căpşunci, o lăbuţă sosind cu întârziere în urma celorlalte trei, o lovitură pe care am ascuns-o în propriu-mi stomac, o lumânare care toată viaţa ei a vrut la Înviere şi n-a ajuns decât la înmormântare, un crin cântând din trompete la fiecare nod de fericire care-i străbate tija, o patină de gheaţă cu botul pansat în scotch galben să nu se zgâriee, nuu, un şirag viu de cărăbuşi purtat la noaptea devoratorilor de nestemate, o pereche de mâini cu priviri în fiecare unghie, o brichetă cu stele căzătoare, un autobuz ruginit cu un geam cu un trecător prins în aburi, o strânsoare de lut uscat în care se potrivesc doar câteva degete din lume, o ştampilă din trunchiul unui copac, o zi din calendar fluturând într-un cui, o pasăre legată de picioare, o sticluţă cu picături 50 negre 50 albe, un scorpion auriu cusut pe un steag albastru, un mosor de liţă pentru pletele unui porumb, o fiolă de empatie-0 pentru făcut otravă, o vulpe dormind pe raftul de sus, o fereastră în care a fost turnat un cocoş, două ghinde de plumb, două discuri de plastic, unul până la 12 unul până la 9, o picătură de cafea pe faţa lacului de lapte, un scaun în care încap la un loc până la doi oameni, un trandafir îndepărtat cu podul palmei, o mărturisire ca un jungher, înfiptă, răsucită, scoasă, o grefă cu piele de căprioară, o prindere la timp, o legătură de ghiocei, alţi ghiocei, alţi ghiocei 2, o brăţară din bani înecaţi, un om legând la şireturi un altul, o barieră de încredere lucitoare, un schimb de schimburi, un sac de pijamale, o tresărire în somn urmată de o trezire într-o vizuină, o muţenie pe deplin înţeleasă, o lamă de ger care nu mai taie, cât şi o mare mulţumire sufletească.
Un puzzle din decorul vieții fiecăruia dintre noi, fiecare fiind ca o mulțumire sufletească ieșită dintr-o cutie de lemn cu miros de fosfor. Dacă compui fiecare detaliu dimpreună cu fiecare emoție pe care o simți, cu fiecare miros, fleș, amintire – îți dă o viață, sau mai multe vieți.
dap, şi îţi dă umpic de viaţă când simţi că nu mai ai.
O frază lungă cât toamna patriarhului :)
subliniaţi regenta!
Am făcut rost de cretă inodoră și am subliniat . E bine?
:) dar e şi foarte frumos nu numai bine. şi dap, luciditatea zgârie.
Pacat ca nu mai am creta sa acreditez conversa: “Toate zgarieturile sunt semne de luciditate”. Imi trebuie o creta speciala ca nu e valida logic datorita nerespectarii distribuirii termenilor. Hmmm
ei, mai sunt şi semne de prostie, să nu ne amăgim.
da, mai sunt, ca şi celelalte lucruri testate dermatologic. Deci cine se amăgeşte greşeşte. Nu e bine să crezi că te amăgeşti şi câştigi?
eu am observat că ţie îţi place să destabilizezi definiţiile încă de când ai propus ca pierderea să fie câştig. pe de altă parte, chiar cuvântul câştig e destul de străin de mine. nu prea ţin cu jumătatea plină a paharului. :) ce-ai zice să fie doar amăgire şi-atât. bine, poate una foarte lungă! :)
şi frumoasă cât iarna nevrajbei noastre.
mulţumesc sufleteşte :)
aşa le faci tu pe toate, sufleteşte :)
o pituşcă două tu ştii unde să te piteşti mai aproape de mirosul cald
o bucăţică de ciocolată zidită chinezeşte învelită în foiţă de aur staniol cu pagodă în care-ţi bei cafeluţa bis-de-dimineaţă
o vafă cu gust de zăpadă căzută de pe vârful limbii şi regăsită la poalele buzelor dezgheţate polar din cauza încălzirii globale în cornet
şi şi
câţi ca noi! câţi ca noi deşi vechi
cu pagooodăăă sau cu peştişooor! aaa, eu mai ţineam şi surprize de minti în clasor :))
surprizele de minti – nici nu aveai cum să te minţi în p(r)ivniţa valorii lor
vezi că am făcut şi eu un pic pe Smurd: tocmai am pus la mine, un link înspre tine, apropo de ” îţi dă umpic de viaţă când simţi că nu mai ai”.
(urgent! Zvârluga dă semne de viaţă: zâmbeşte)
you won’t get away with smurder! în nici 10 ore vei fi aspru pedepsită cu o leapşă! :)
:)) nu zaieţ, nu pagadi!
ahhhhh, ce mă răscolești!!!:)
:) credeam că numai dulapul de haine mai poate să-mi zică asta.
atunci eu sunt dulapul tău….așează-mă la loc!:)
:)) mă voi gândi la o dezordine studiată.
să fie deci o amăgire lungă:) Da, am ceva cu definiţiile, sunt prea sigure pe ele însele, ca şi etichetele.
sau invers, ca la schiller – scurtă amăgirea, îndelungă remuşcarea :))
[...] , Zazuza , Ana , Ora25 , Greiere , Amuleta , Deea , Inda , Cella , Calin , Cristi , Rokssana , Androxa , AliceG , [...]
(uitându-mă aproape de tot în dulapul cât şi, mi-am amintit de măgăzinul de cuvinte. ştii că mi-e dor de el? cam cât o lamă pe venă. o lamă de gumă Baltazar:))
măgăzinul pregăteşte achiziţionarea unei lame cu camelii şi a unui televizon cu plasmă sanguină. :)
facem şi-o lamă Bagdasar, pt. chirurgia nervilor :))