Plexaura şi Galaxaura
ianuarie 29th, 2012 § 15 comentarii
Au fost odată ca niciodată, Plexaura şi Galaxaura, două siameze unite în zona aurei. Plexaura era oceanida of the weaving breeze. Galaxaura oceanida of the mist-clearing breeze. Principalii dăunători ai acestora erau nimfocitele, a căror misie nobilă se dorea a fi separarea siamezilor şi extremilor de pretutindeni cu ajutorul unor frumoase clopote de sticlă, precum şi a unor vaste rugăciuni olimpice. Clopotele aveau şi limbi, făcute anume pentru a măsura prin clinchet brizele, dar şi peştişori babel, pentru traducerea automată în alte credinţi a rugilor de mure pentru gurile de părinţi. Dacă alte oceanide, unite în zone crepusculare, au avut o soartă tristă, ajungând să umble de colo-colo disparate & despletite, intervenţiile chirurgicale asupra Plexaurei şi Galaxaurei nu avură rezultatul scontat. Dimpotrivă, clopotele de sticlă se topeau şi se uneau formând unul mai mare, cu o singură limbă, peştişorii babel se uneau în zona gurilor şi îşi tălmăceau doar propriile tăceri, nimfocitele se uneau unele cu altele formând o mare nimfă, numită şi “faza de odihnă”, apoi din nimfă ieşea o mare insectă mototolită. Despre naşterea acesteia, hronicarii consemnau: “Apăru un mănunchi de exudaţii străine. Tensiunea psihosferei se umflă din pricina presiunii şi senzaţia de hidoasă lăcomie nepământeană se scurse prin nervurile creaturii. Mai întâi se târî, apoi încercă un zbor dezordonat, spărgând toate clopotele cu un spasm şi încercând să îşi înfigă trompa în aura de Siam”. Continuarea cu siguranţă că o ştiţi. 
Un exuviu le-ar prinde bine pestilor babel. Sa- si tina firea de talmaci. Ce se dau asam in stamba!
:) le-ar prinde bine un turn!
Mie mi se pare că siamiezul auriu al Plexaurei şi Galaxaurei este: acum nu mai ştiu care dintre noi l-a născocit pe celălalt şi de-aia, intervenţiile se duc cu mâinile goale, pe picioarele cu care au venit.
:) intervenţiile o păţesc, iar miezul rămâne în aceeaşi zonă ∩, mărindu-se direct proporţional cu aurele care-l formează.
ca și insectele, aurele ar trebui păstrate într-un sertar, altfel vor dispărea fără urmă.
nu-s atât de mici încât să poată fi păstrate într-un sertar.
Un fel de proto-nina si gherghina nascute dintr-o celula procariota. Eu nu stiu continuarea. Cer sa mi-o spui neintarziat ca fac bube la gura!
trompa insectei s-a frânt (insecta mai trăieşte şi-acum, doar că s-a orientat spre lucruri care i se potrivesc mai mult). despre Plexaura şi Galaxaura s-a spus apoi că aveau o aură care rupea trompa târgului. apoi s-a spus despre ea că a rupt dinţii pieptănelui – asta pentru că un pieptăn a dat să muşte pentru a verifica dacă e pură şi vandabilă. astfel încurajate, cele două şi-au deschis o brutărie. pâine aurie, scria.
Uhh, cu ce se ocupa oamenii si eu sunt in sesiune..lasa ca dupa ce termin, daca nu ma termina si sesiunea pe mine, ma gandesc eu la ceva frumos sa pictez…uite la ce ma gandesc eu in loc sa-mi stea mintea la carte….
PS: de unde e poza aia?
poza este un colaj făcut de siameze şi aflat în păstrarea-mi.
deci nimfocitele au reaparut in siamexaura bicefalica :)
au apărut deşi nu le invitasem. dar au apărut şi rugăciunile tale de concurs, roiau la un loc cu acatistele făcute cornete şi avioane, spre a doborî insecta mototolită :)
aham :)
drept in plexu’ aurei ma doare, ceea ce presupun ca insemneaza ca m-ai atins din plin. da’ insecta, cat e insecta? mi s-a mototolit somnul de cand am aflat ca.
au, sărmana insectă, i-am făcut atac la persoană :)) /acum îmi dau seama cum ar citi Crisalidele. :( pff, nu-i vom mai spune insectă, o vom numi Bălaur, na!