Încă un coşmar

Al naibii coşmar nu se mai termina, nu se termina deloc şi eu tot urlam, şi la coşmar şi la monstru şi îl dădeam afară când pe unul când pe altul şi era să mă dau afară şi pe mine, doar doar oi scăpa, şi monstrul îmi întindea o felicitare de iarnă cu poveste de iarnă, una cu urări şi poveste gata imprimată, şi monstrul urla – uite, e un scris de mână şi eu urlam ba e de tipar, şi el – repede, al cui e scrisul? şi eu citeam şi nu înţelegeam ce citesc şi unde se termină felicitarea asta bestială, cu urările cele mai lungi şi mai aurii şi mai de mână, iar pe mijlocul ei era un şnur de mărţişor, ca un semn de carte de primăvară într-o enciclopedie de ierni, şi mă durea atât de tare stomacul încât începeam să prind speranţe că e doar un vis rău şi această durere de stomac, şi în timp ce strigam ieşi afară din blocul meu, mă întrebam dacă nu cumva am pierdut şirul iar blocul se face că nu e al meu şi dacă nu cumva îmi dispar toate proprietăţile şi toate etajele de sub picioare, toate mutările de până acum şi toate preşuleţele de la intrare, şi în timp ce eu mă albăstream de la cât urlam, monstrul deschidea frigiderul şi scotea din el borcane cu dulceaţă, îşi băga linguriţa în ele şi se instala undeva să clefăie comod, în timp ce eu loveam cu picioarele în tot ce prindeam, aruncând prin aer mobile şi pendule şi perdele prăfoase. Iar el clefăia cleonf-cleonf cu privirile pironite în borcan bliah-bliah pentru ca pe mine să mă doară stomacul tot mai rău. La un moment dat ochii i s-au fixat pe un ceas enorm şi pleoapele i se închideau şi i se umflau ţac-ţac, în ritmul secundarului i se, şi slavă domnului, se înverzea şi el. Şi-atunci aveam în sfârşit un argument – eşti mai urât şi mai groaznic ca mortul îi spuneam. Nici nu ştii că a murit, aşa-i? Şi profitând de o secundă de tăcere, am lansat atacul final: asta e, poate eşti şi tu mort, te-ai gândit? de-aia te umfli şi te înverzeşti aşam, şi mulţumită că am găsit o rezolvare, un ultim etaj, m-am trezit adunându-mi durerea de stomac în pumni, gândindu-mă că în sfârşit mortul a fost bun la ceva, acum a putut el.