Ca atunci

februarie 12th, 2012 § 10 comentarii

Ca atunci am înotat, atâta că apa era îngheţată. Ca în anul acela în care am mers la mare şi m-am gândit oaaaa, ia să păcălesc eu o plajă întreagă, ducându-mă undeva în pustia litorală unde tot nisipul e al tău şi tot soarele şi toate valurile, unde nu există copilaş şi prosopel, mingiuţă şi bunicuţă, muzică veselă şi porumb fiert, unde nu e nimeni. Ca atunci când am găsit pustia şi m-am aşezat pe o fâşie de nisip urât mirositor, în care peştii morţi nu apucaseră să se descompună pentru a da omului siliciul cel mai fin, ca atunci când am intrat în mare şi marea era singură, era cu mine doar, şi am înotat am înotat dar, sigur că singurătatea se plăteşte, pe sub valuri erau doar stânci, aşa că înotam cu un picior în apă iar unul, hăt sus, pe un vârf de bolovan, înotam cu o mână în aer şi una lovind ascuţişuri de stânci, când scufundându-mă în gropi strâmte dar adânci, când trezindu-mă cu genunchii pe pietriş înalt, când întâmpinând ditamai valul, când strangulată de fulare groase din alge. Ca atunci când am ieşit din apă tăiată, zgâriată şi învineţită de la minunatul înot solitar şi de la ciocnirile celor două trupe, oasele mele contra cioatelor mării. Tot la fel şi acum, doar că apa era îngheţată, nisipul era zăpadă, iar stâncile erau sloiuri mari, dar tot cu un picior în sus, unul în jos, cu unul afundat în troiene, cu celălalt patinând pe polei, şi aceeaşi rotire de braţe de dinainte de înec sau de căderea pe gheţuş, căutând disperată porţiunea magică în care se poate face pluta pe spate şi simţind cum pământul se învârte sub călcâiul meu, cum alerg pe el ca pe o sferă rulantă, cum centrul meu de greutate nu-mi aparţine nici de fapt nici de drept şi cum merg tot mai mărunt şi tot mai pe vârfuri şi tot mai înclinată şi tot mai preocupată de unghiul pe care îl fac cu luciul asfaltului, tot mai indiferentă la maşinile care vin dintr-un sens şi din altul fără să poată frâna, dar claxonând săracele ca din gură de şarpe, urlând la mine pârtieee, pârtiiieee, pentru ca eu să mă concentrez mai bine asupra geamandurii roşii sub formă de semafor.

§ 10 răspunsuri la Ca atunci"

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Ce este asta?

You are currently reading Ca atunci at ora25.

meta

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 62 other followers