de

am obosit.

de nelăţit prin gândurile frumoase şi primitoare ale celorlalţi, ele mlaştini calde şi moi, ele mâluri mişcătoare, de nescormonit cuvintele visate, de îngheţat curiozităţi, de renunţat la înstăpânirea celor mai limpezi privelişti, de neresuscitat nostalgii, de anulat recuperări, de dezlegat mersul la târşâit, de tăvălit prin vălătuci de praf şi păr de motan, de murdărit, de culcat cu capul pe petele uscate lăsate de cizme, de trântit periodic corpul ca pe-un un oftat, de îngropat în clăbuci şi esenţe de migdale, pe întuneric, când nimeni nu te întreabă ce faci acolo: te speli sau te rogi? de stat în capsula goală, fără luminiţele albastre, fără tubuleţele de oxigen, fără miniflora artificială pentru acvarii, fără ghiocii decorativi, fără machetele de corali, fără cablistică, fără ecouri, de mototolit ziare, de sărbătorit mântuială şi iar mântuială.

Pinguina mea spunea azi: chiar, tu n-ai mai făcut de mult figura aia, figura aia a ta, de intrare. Şi fetele roz răsuceau acadelele roz sub limbile lor de ceasornice roz şi roteau ochişorii lor azurii a mirare şi duamnei care ghiceşte în tăiţei i s-a ridicat şanţul din sprânceană iar Pinguina a ştiut că trebuie să răsucească acadelele la loc şi să umple şanţul săpat de curiozitate, cu vocea ei de copil serios a spus da, aşa e, când intra în birou avea o figură a ei, una ca de balet dar care n-a fost introdusă în niciun spectacol, s-ar putea să fie extrem de periculoasă, iar eu am fâlfâit dintr-o mână, am sărit într-un picior şi le-am trimis o rafală de intrare cu bonus mic din podul palmei, într-o clipită ele toate au căzut pe spate şi au făcut  - Aaaaaaaaa! apoi am concluzionat în cor: asta e, am un talent aparte, ar trebui să intru mai des.

de neîntors ceasul rămas în urmă, de negrăbit cucul cântăcântăcântăcântă, cântă azi, cântă mâine, cântă la fix, de neintrat.

deasupra unui râu îngheţat plutesc, de gardul podului mă sprijin, pe râul de zăpadă pâlcuri de pescăruşi în spate, grup de ciori în primul rând. scot aparatul de fotografiat. ciorile ridică spre mine capetele. mă privesc. se privesc. îşi iau cozile la spinare şi ţaca ţaca mărşăluiesc înapoi, se mută ele în plan secund, pescăruşii vin cătinel la înaintare, ridică ciocurile spre mine şi cer: vrem pâine, dă-ne pâine, noi cerem şi pentru ciori, lor nu le aruncă nimeni, dă-ne nouă că noi suntem ăia simpatici şi convingători.