Faţă de axa pământului

Eu caut, să ştiţi, un om cu o privire dintr-o parte. Mi-a fost foarte greu să-i dau de cap acestui calcul, la început îmi închipuiam că îmi vor trebui foarte multe repere, în cele din urmă mi-au fost de-ajuns numai trei, credeam că pentru acurateţe va fi nevoie de mult mai multe măsurători, e vorba de cele 165°, atâtea sunt după cele mai fine pre-meditări – îmi trebuie chiar acest cuvânt neplăcut, credeţi-mă – o privire dintr-o parte poate însemna multe, multe piezişuri, multe căutături, multe unghiuri, 165° îngustează această privire – o îngustează şi pe cea adiacentă – ajutându-mă să o caut mult mai uşor. Odată lipită de ea o etichetă, ai zice că dai peste privirea asta la tot pasul, în fond pot fi doar 36o de tipuri de priviri dintr-o parte, s-ar spune, împărţind populaţia la acestea 360, ar reveni multe capete de locuitor pe câte-o privire, dar nu, incidenţa diferitelor unghiuri nu e o constantă, ai putea să împarţi unghiurile la numărul de zile, ar fi aproape un unghi pe zi, o dată pe an tot te întâlneşti cu ziua 165, faptul că aceasta se întâmplă să fie pe 14 iunie sau pe 13 în anii bisecţi nu e deloc relevant. Ar putea fi foarte bine pe 10 sau pe 11 sau pe 12. Şi ar fi la fel de irelevant. În zilele acestea poţi întâlni numai priviri de 125° sau de 80°, ca să nu mai spun că poţi avea ghinionul să nu întâlneşti niciuna dintr-o parte, să întâlneşti doar ochi plecaţi, sau, cum e mai rău, aţintiţi. În schimb ştiu foarte bine ce caut. Acum am construit un dispozitiv de măsurare a unghiurilor, capabil să detecteze pe o arie destul de întinsă prezenţa unei astfel de priviri. Chiar dacă aceasta nu va fi pentru mine, cu siguranţă voi reuşi să mă mişc îndeajuns de rapid încât să mă aşez la capătul ei, înainte ca omul respectiv să o strice sau să o dea pe alta mai proastă.