Secţiune printuneric

Curentul s-a rupt dar nu ne-am înecat în întuneric, nu, n-am înghiţit destulă beznă, n-am inhalat, noaptea nu ne-a făcut sfenoidul zob, cearcănele nu ni le-a inundat, bronhiile sunt doar pânlajumaten cerneală, şi tu vânturând cu mâinile prin apă, să vedem să vedem pe degete, în jur colcăie de şobolani şi peşti, şobolanii sunt ai mei, îi cunosc, ei cară ou cu ou cofrajul, ei au terminat o facultate de automatizări, ei sunt experţi în diviziunea odihnei şi fac cu rândul la somn, burta lor prinde canale străine, coada lor interceptează marţieni, ştiu să citească apometre ei, ştiu să distingă mai bine ca mine între un şut şi un cuţit ascuţit, peştii sunt ai tăi, îi prinzi cu mâna, dacă i-aş prinde şi eu, am şti că sunt morţi. Sunt vii, s-a întrerupt curentul dar apă mai au. Prinzi unul şi-l cauţi de acel solz, i-l scoţi cu grijă din bucheţel şi îl ascunzi sub o unghie, dacă nu ne mai trebuie nimic de aici, hai să plecăm. Şi lunile anului aranjîndu-se sub formă de scări, depinde ce preferi, spui, mai avem fluturi în pod şi gândaci la subsol. Dar dac-ar fi să se mănânce între ei? de care crezi c-am scăpa mai întâi? Întreb. Pământul tot mănâncă din Lună spui, în timpul ăsta degetul cu solzul devine toohot mai luminos.