Copil rupând un băț

30/08/2016 § Lasă un comentariu

Copil rupând un băț în ochii unui câine

image

pentru a face focul

Ciorapii plasă

29/08/2016 § Lasă un comentariu

Sunt două categorii și unșpe specializări și pentru că hârtia nu sângerează am avut nevoie de laborator. Așa am ajuns la Institutul de Cercetare Veterinară care a stabilit că mirosul cel mai apropiat de mirosul uman e cel al vierului de mistreț. Cei mai buni sunt ciorapii plasă. Un ciorap plasă poate fi folosit la aproximativ 20 exerciții, că nu se pune mult, numai juma de kil de carne. Ciorapul cu carne e scufundat și după patrușopt de ore începe să ridice la suprafață bulbuci. Câinele e dus pe apă în barca cu vâsle și ca să nu rămână repetent trebuie să aducă ciorapul cu carnea de vier în putrefacție. Aceasta a fost categoria mirosuri, specializarea cadavre subacvatice, sora cadavrelor subterane. Există și specializări mai elegante, cum ar fi ceai sau cafea. Ceaiul nu e un termen argotic pentru etnobotanice. Un kil de ceai negru de Taiwan costă de o sută de ori mai mult decât un kil de cafea. Dar câinii specializați în bancnote nu cunosc valute. Noi le specializăm nasurile în cerneluri. Iar aici este grădinarul pieptănar. El trebuie să cosească iarba în așa fel încât să nu ajungă la burta câinelui și tot el trebuie să țesale câinele ca să nu umple iarba de păr. Iarba și blana se deranjează reciproc. Cu iarba cosită în care a intrat păr de câine nu mai poți hrăni niciun animal, câinii atinși pe burtă de iarbă devin agitați. Aceștia sunt câinii iar pentru seară aveți de pregătit exercițiul următor: mergem în piața de carne, eu mă bag într-o cutie iar câinele vostru trebuie să mă găsească. Câinele care nu mă găsește va fi casat. Pentru orice problemă întâmpinată în timpul pregătirii veniți și raportați. Să luăm un exemplu: domnule comandant, permiteți să raportez, câinele meu nu latră! Pe ăștia care nu latră îi dăm la cistercieni.

image

Suntem aici

28/08/2016 § Lasă un comentariu

image
image

Etajul prea târziu

24/08/2016 § Lasă un comentariu

Din când în când deschizi colecția de flyere
Optimax, Optilux, Optiblu, Optivision, Optidream, Optikon, Optizone, Optimed, Optitech, Optilife, Opticlass, Optiserv, Opticlinic, Optisan, Optiplus, Optistyle
Te-așteaptă ca niște case de vacanță amanet
Consultația-i gratis, restul te privește
Lăsați privirea aici și o recuperați când aveți bănuții
Bătrânul ar putea să meargă să se controleze
Să se întoarcă cel puțin acasă liniștit: nu i-au avansat
Pierzi când nu mai ai în ce să pui
Plasa în care cărai gânduri folositoare s-a rupt
Și-n urma ta semnalizează o lămâie, două lămâi, trei lămâi
Bătrânul mai trage peste ochelarii lui de pilot
Un rând de scotch, ajustându-și în felul ăsta dioptriile
Înainte de a se apleca peste balcon
Și de a-mi explica răsturnat ca un liliac
Că distanța e o chestie de percepție
Cu cât vezi mai bine, cu atât ți-e mai ușor să sari
Câteodată aș vrea să locuiesc la 10
Când miaună un pui de șarpe sub geam
Ținând la subraț recomandări din partea unui teanc de tunete: poate-poate.
– Să urci la administratoră!
– La ce etaj? La nouă, sau la zece?
– La zece.
– Nu pot, la 10 intru-n operație.
– Nu, fetiță, acum!
– Bine, urc.
– Și vezi să nu te dai cu ruj! Că sunt pe-aicea unele care se dau cu ruj și-apoi te miri de ce întârzie.
image

Până la urmă

23/08/2016 § Lasă un comentariu

Și parcă eram mai înalt, aveam pieptul umflat de aer
Luam o gură din bulevard și mergeam cu ea așa și cu pieptul umflat
Să i-o vărs în cameră: ți-am adus ceva, sper să-ți placă
Dar nu apucam
Ea nu răspundea ca omul la ușă
N-apucam să sun sau să bat, n-apucam să vin, fir-ar a naibii de treabă
N-apucam să-mi fac o intrare că ea era mereu pe culoar
Purtând un halat dezlegat peste haine
Și-mi amintesc cordonul acelui halat
Plutind în stânga și-n dreapta ei
Ca o pereche de tentacule croite să detecteze ceva
Apropierea unei guri de aer încă de la doi kilometri distanță
Terminase curățenia în casă și spăla holul
Ar fi spălat apoi aleea din jurul blocului și drumul până la mine și nu s-ar fi oprit acolo
Și rămâneam cu pieptul umflat de aer ca Bibendum
Întinzându-mi vârfurile picioarelor să prind niscaiva gravitație
În timp ce ea mă privea modest, doar în treacăt
Ca o servitoare netezind o pernă, îndreptând marginile unui milieu
Până când găseam o fereastră deschisă și rămâneam în dreptul ei
Dând tot aerul din mine afară
Ca și când aș fi îndesat cu osârdie un buchet de flori într-un coș de gunoi
De mai multe ori
Încercând să desfund coșul de gunoi cu buchetul meu de flori
Înjunghiind repetat gunoiul
Trebuia să mai dau un mop, da’ nu contează, îmi spunea
Eram, până la urmă, mai important decât mopul.

image

Varza e dulce, varza e fragedă

22/08/2016 § Lasă un comentariu

Simt câteodată nevoia să admir capra vecinului
Pentru a-mi reconfirma că n-am făcut nimic pe lumea asta
În felul ăsta mult mai liniștită voi pleca
Capra vecinului îmi zâmbește angajant:
Este că l-am păcălit?
Și așa se mai scurge o oră de fitness
În care amândouă ne-aruncăm ocheade
Străbatem kilometri de bandă rulantă
Și ne construim alibiul din pete de transpirație, prosopele și sticle de apă
Scăpând suspiciunilor de complot împotriva futilității.
image

1% geniu

22/08/2016 § Lasă un comentariu

Aici sunt descompusă în culori pline modelabile
ca un curcubeu de plastilină
Acesta e materialul iar tu vei face ceva cu el
Pui mâna, strici, până nu strici ceva nu te văd
Prinzi culorile la un loc și strângi până le trece os prin os
Faci din ele o bilă, apeși cu degetul mare în mijlocul bilei
bila se transformă într-un vas colector
Îți înregistrează dermatoglifa, ești unic, îți prelucrează datele biometrice, presiune, odor, celule produse pentru export, grad de risipire în lume
Apoi din materialul moale faci o ciupercă și alte figurine frustrante, nu e vina ta că n-ai talent, strângi toate bucățile la un loc până obții o pastă omogenă gri grețos, 99% muncă
Faci din nou o bilă și apeși cu degetul
Deja simt că îmi cauți globii oculari
Trebuie s-apeși până îi scoți din material
Pentru cei mai puțin talentați au apărut aparatul de scos sâmburi și formele de decupat marțipanul.
Somnul de frumusețe mi-l fac ca o gumă de mestecat mestecată
Danaida lui Rodin în miniatură
Lipită pe o copertă de plastic
Lăsată puțin de-o parte, pentru a fi remestecată mai târziu
Ca mâncarea pe care n-o arunci că poate totuși o s-o mănânci
Un borcan ocupând ani de zile degeaba un loc pe-un raft de frigider.image

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 322 de alți urmăritori