Doar

Într-o singură seară a venit rotocolul de fum, mi s-a părut că a intrat pe fereastră dar cum n-aveam fereastră m-am gândit că o adusese el. La ora aceea aproape că nu ştiam că e un rotocol de fum şi, neştiind ce e, mă purtam cu siguranţa pe care o încropesc adulţii în faţa copiilor, disimulând şi ocupând parantezele, copiilor le veţi vorbi în ritm liniar, veţi folosi un lexic de călugăr shaolin, vocile vi le veţi controla astfel încât să difere de cele pentru pisici, copiii vor trebui ironizaţi pentru a se face stăpâni peste cel puţin un răspuns, ham ham, sub ochii mei rotocolul devenea tot mai albăstrui şi când priveşti atâta de mult ţesătura de fum, uiţi să descleştezi fălcile pentru ca lexicul să iasă dintre ele sub forma unei ciocolăţele, unei jucărioare, unui căluţ; şi doar o dată a intrat, modificând structura chimică a serii iar în dimineaţa următoare, nu c-aş fi uitat, dar aşa trebuie ei ignoraţi, în semn de respect, copiii, şi nu uitasem dar jucam o precipitare, nu mai ţin minte exact dacă o resimţeam ca jucată, tot ce-mi amintesc e că mă îmbrăcam cu nerăbdare şi că plecam şi, aveţi dreptate, era o zi cu soare şi soarele era împins de vânt, dacă n-ar fi fost împins cu atâta intenţie poate m-aţi fi crezut, am părăsit deci domiciliul cu gândul să-l caut într-un loc în care nu era, asta ştiam dinainte, dar m-am încăpăţânat şi am ales un loc cu foarte multe ferestre, iar acum îmi amintesc că erau murdare şi că fixau pâclă în loc de aer,  toată lumea ştia la ce foloseau, iar când m-am întors, eram frântă de oboseală şi de ciudă, m-am culcat ca să scap, asta-i tot ce pot să vă zic, e absurd să se creadă că a revenit sau că a rămas şi toate zvonurile care circulă despre compania în care a fost văzut sunt minciuni izvorâte din plictiseală.  Rotocolul era într-adevăr albăstrui şi credinţa mea este că s-ar fi descompus, nu, nu ştiu nimic despre o crimă, doar că apa şi nessul sunt altfel la gust iar când mă ating de obiecte, simt un impuls să le prind, de parcă toate ar fi surprinse de o molimă a leşinului; şi totul-totul trebuie prins; deşi niciun lucru nu cade, eu cel puţin n-am observat să se răstoarne nimic, dar nu-mi permit să verific, vă rog să mă credeţi că din dimineaţa aceea refuz să-mi mai bag mâinile-n buzunare, chiar dacă-mi trebuie ceva de-acolo.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.