Poleială
13/01/2012 § 13 comentarii
Tăvăleşte-te prin miere şi du-te la copacul cu bănuţi. Vezi să fie monede de 50 de bani, dacă se poate noi, dacă se poate cu Mircea cel Bătrân şi Merele de Aur. Când ajungi la copac, scuturi bine de el, până-i cad toate frunzele rotunde, iei pe tine câte poţi şi te întorci acasă că ne trebuie bănuţi pentru mort. Eu m-am dus, dar în copac creşteau bomboane învelite-n staniol. Pe câteva le-am desfăcut şi le-am mâncat, aveau gust de humă încă neuscată pe pereţii interiori din ciocolată menaj. Menajul este universul gospodinei, un univers paralel, fizicienii încă studiază efectele mixerelor asupra mişcărilor de rotaţie şi revoluţie ale planetei, precum şi ameninţarea ridicată de roboţii de bucătărie la adresa mâinilor de gospodine şi a speciei, în general. Prezenţa cantităţilor masive de staniol e mărturia luptei cu radiaţiile. Scuturile antirachetă stau mototolite în câte-un colţ de buzunar. Un studiu antropologic asupra dedesubturilor umane arată creşterea concentraţiei de staniu pe buzunar de locuitor. Negăsind copacul cu bani de aur, m-am dus la metrou. Acolo trebuie să aibă fişicuri, fişicuri cu mentosane. Monedele mentolate se strecoară în gura unui om atunci când vrei să obţii de la el un anumit tip de respiraţie. Daţi-mi zece fişicuri cu prospeţime care durează, vă rog, ne trebuie pentru mort. Îmi pare rău dar nu mai avem, s-a dat toată. Vă dau respiraţie rece ca gheaţa, dacă vreţi. Bine atunci.
ora25 
Reblogged this on Basil Wheel.
pp că la metrou nu mai aveai pic de miere pe tine….
aşa-i dar în schimb aveam o grămadă de gheara ursului
Azi fiind într-o dispoziție contemplativă, fixez fără cuvinte poleiala care nu știu de ce îmi reglează pupila pe lungimea de undă a aparatelor electrocasnice.
cam ăsta e rolul poleielii, să întoarcă raza din drum.
doi tipi din madagascar au urzit un fes din mătasea păianjenului auriu. cică e un fes serafic de imponderabil! ei, pomul e de acolo.
ce drăguuţ! da, pare serafic şi imponderabil, potrivit pentru un elefant nelegănat. de fapt, da, nu toţi elefanţii se ascund în cireş. de-acolo tre’ să fie.
oricum, poleiala din pomul lăudat cu mandalale (cum e pluralul de la mandala?) e un cadou pentru elefantul nelegănat de mine.
dar şi silueta aia e îmbrăcată în mătase ţesută de văduva neagră. :)
Eu vreau un copac cu bani de buzunar la discreţie, ăştia, banii gheaţă, rezolvă şi problema prospeţimii în cantităţi arctice. :)
avem doar flori de gheaţă dar lucrăm la încrucişări, poate obţinem şi copaci până la urmă :)
La pomul laudat sa nu te duci cu sacul, ci sa-l tai cu drujba si sa-l bagi in casa si sa zici ca-i brad de craciun.
cel mai simplu e să te duci cu casa şi să o aranjezi în jurul lui :)