Columbar
10/08/2013 § Lasă un comentariu
„Cu strania sa metodă de apărare, ce se baza pe soare strălucitor, crematoriul domina celelalte plante staţionare. Pe frunză se vedea mişcându-se un cerc de lumină; rătăci o vreme pe suprafaţa ei apoi se opri și începu să se concentreze. Frunza începu să fumege apoi izbucniră flăcările. Focalizând una din urne asupra lor şi folosindu-se de foc planta era pregătită să lupte. Cocoţată acolo sus, etala aproape o duzină de flori, fiecare mai mare decât un om. Alte flori, fertilizate, se adunaseră şi formau o urnă cu mai multe faţete. Se puteau vedea şi alte stadii de dezvoltare, în care culoarea dispăruse de pe faţetele urnei. Odată cu maturizarea seminţelor, urna, de acum goală şi foarte rezistentă, devenea transparentă ca sticla şi o armă calorică pe care planta o putea folosi și după ce sămânţa era împroşcată. Alergă direct către planta crematoriu, se năpusti printre frunzele ei şi se căţără până în vârf, înainte ca aceasta să-şi poată roti urnele sub formă de lentile şi să le focalizeze asupra ei. Ridică frunza deasupra crematoriului și o așeză între soare și plantă în așa fel încât urnele să ajungă sub umbră. Le umbri. Se răciră.” Brian Aldiss – Sera.

Lasă un comentariu