Cu spatele
22/08/2013 § 5 comentarii
Caut locurile pe care se merge cu spatele, intră bătrâni bolnavi gravizi, te ridici să le dai locul și ei te refuză pentru că le e rău dacă nu merg cu fața, îți reiei locul în carte și îl lași pe cel din fața ta să se supună crudului simț, dar azi e destul de liber și cum mă pregătesc să dau pagina, doamna din fața mea spune – vreți să-mi dați mâna puțin? Iar eu mă grăbesc s-o ajut să se ridice, femeia e în vârstă și nu îmi dă prin cap că vrea doar să mă țină de mână. Îmi face ea semn să rămân la locul meu, îmi ia mâna în mâinile ei și începe un masaj super rapid și vârtos, recitând – aici pentru durerile de cap că v-am văzut încruntată, și mă masează puternic între police și arătător, în jurul încheieturilor faceți dumneavoastră brățări de-astea, câte treizeci la fiecare mână în fiecare zi, dați-mi mâna stângă, și începe să îmi maseze venele care se împrăștie pe sub degetul mare, mi se urcă pe antebraț tot împingând și explicând – asta e pentru intestinul gros, apoi mă presează în mijlocul palmelor, pentru rinichi, sunt cât se poate de încântată, mi se pare foarte frumos, apoi femeia se oprește și întreabă – aveți un pix, notați-vă numele și numărul de telefon al unei doctorițe homeopate, face minuni, apoi – să vă dau și numărul meu – și-apoi începe să plângă și nu se oprește și-ncearcă să se abțină dar plânge-n șuvoaie, că nu se aștepta să ajungă singură la vârsta asta, că fetele s-au măritat în suceava, că nu vor să îi lase și ei niciun nepot să-l crească, aia mare are trei fete, cealaltă doi băieți, că vor să le dea altfel de educație și plânge în continuare, că a lucrat ca asistentă la spitalul militar 40 de ani, să știu, și țineți minte să vă faceți și-așa la frunte, dinspre interior spre exterior tot de trezieci de ori, și-apoi mă ridic și-apoi cobor, și cât așteaptă autobuzul în stație doamna îmi mai face semne prin geam, tot plângând și tot mimând masaje – asta pentru bilă, asta pentru ficat, nu își face nicio cruce, poate nici nu vede biserica din spatele meu.
ora25 
căci nu-i pe lume boală mai adâncă, mai urâtă şi mai resimţit nesfârşită ca singurătatea.
și nici boală mai sănătoasă
grozav am mai ras, desi poate ca nu era cazul :)))
m-am nesimtit de tot.
ps
in tramvai ma bag cu totul in carte si nu vad batrani bolnavi gravizi, dar de mers cu spatele nu pot, ca ma ia cu ameteala de la cititul cu spatele.
piii nu cred deloc că te-ai nesimțit, eu încă mă chinui să îmi astup hohotele de râs la înmormântări și tot nu pricep cum cele mai hilare situații se năpustesc peste cele mai necăjite contexte.
paradoxe? :D